/ Social-Cultural

Am fost în Iordania ca să mergi și tu

Eram prin clasa a patra când am văzut prima oară Petra – un videoclip cu imagini uluitoare se derula pe monitorul cât o cutie de carton a calculatorului meu de la acea vreme. Nu prea îmi venea a crede că exista un loc atât de frumos pe planetă. 11 ani mai târziu, mi-am aruncat țoalele într-o valiză și am fugit pe urmele nabateenilor, le-am explorat cultura, istoria și m-am îndrăgostit de felul de a fi al oamenilor pe care i-am întâlnit în călătoria mea.

Regatul Hașemit al Iordaniei este un stat arab micuț, aflat în Orientul Mijlociu, cu o populație ce nu depășește 6 milioane de locuitori. Forma de guvernământ este monarhia constituțională, iar actualul lor rege, Abdullah al II-lea, se află la conducere din 1999. Pe el probabil nu îl știți, dar pe superba lui soție, Regina Rania, nu prea cred ca nu ați văzut-o prin online. În privința diversității religioase, Iordania este un stat tolerant, însă majoritatea populației este de religie islamică sunnită.
Deși are vecini scelerați, Iordania este o țară sigură, în care jumătate de milion de sirieni, în jur de două sute de mii de irakieni, dar și palestinieni și-au găsit adăpost în urma conflictelor din zonă.

DSC_0079

Înainte de a pleca în Iordania, mi-am făcut foarte bine temele. Sunt ușor disperată atunci când călătoresc, căci îmi doresc să am o experiență faină și să evit imprevizibilul. Este evident că nu reușesc să evit imprevizbilul. Îmi place doar să mă laud cu temele făcute.

Iordania are mâncare foarte gustoasă. Bucătăria arăbească este senzațională. Dacă în Egipt am mâncat chestii bune, în Iordania am mâncat mâncare delicioasă și multă. Atât de multă, încât la un moment dat stomacul meu a decis să o expulzeze. Falafel, hummus, tabouleh, fattush, shish taouk, kunafa sunt doar câteva dintre felurile gustoase de care m-am bucurat. Mâncarea nu este ieftină, dar nici exagerat de scumpă. Tu ești cel care decide câți bani alocă pentru capriciile culinare. Se poate mânca decent cu 2-3 dinari, însă o masă îndestulătoare nu ar trebui să depășească 10-15 dinari.

La Hashem Restaurant, celebrul local din Amman, recunoscut pentru falafel, am mâncat chifteluțe de năut pe săturate cu foarte puțini bani. Au fost delicioase și probabil nu voi mai mânca vreodată falafel atât de gustos. Am mers și la piață în Iordania, pentru că, hei, ce sens are să vizitezi o țară arabă fără a te pierde printr-un souq și a te tocmi pentru fructe și legume proaspete, iar asta a reprezentat un avantaj pentru bugetul meu studențesc atent calculat.

Prețurile locurilor de cazare sunt accesibile. Am utilizat platforma Airbnb pentru a închiria camere pe unde am umblat și am fost mulțumită de ceea ce am găsit la fața locului. Nu trebuie să își închipuie nimeni că standardele de curățenie sunt la fel ca cele din Europa, însă am avut condiții bune, raportate la bugetul alocat. Inclusiv cortul din deșert l-am închiriat prin intermediul Airbnb. Oamenii sunt foarte bine conectați la mediul online și la turismul global, iar dacă te gândești că prin pustiul deșertului nu ajunge tehnologia, te înșeli. Beduinii știu să facă turism și vorbesc engleza mai bine decat mulți dintre guvernanții noștri, așa că nu ar trebui să te îngrijorezi atunci când cauți pe internet oferte de cazare, căci ai de unde alege. Plecând cu încă o persoană, costurile șederii s-au diminuat considerabil. E un avantaj, ținând cont că Iordania nu este chiar cea mai accesibilă țară. Adică nu mi s-a părut ieftină deloc, comparând-o cu Maroc sau Egipt.

IMG_20181121_024525_351

Dacă am pomenit de limba engleză, trebuie să spun că oamenii vorbesc engleza, o engleză de baltă, însă vorbesc, iar dacă nu știu a grăi limba coloniștilor, folosesc limbajul semnelor și tot comunică, oferindu-ți informații și ajutor. Nu recomand a plăti un ghid dacă ai citit multe treburi de-acasă sau știi deja lucruri. Daca totuși vrei ghid, alege unul dupa ce ai schimbat câteva vorbe cu el. În cazul ăsta, este foarte important să înțelegi ce spune omul pe care urmeaza să îl plătești cu un purcoi de bani, iar arabii nu-s recunoscuți pentru rafinament lingvistic desăvârșit în engleză. Da, știu, nu contează cum articulează cuvintele, însă dacă nu rotunjește gura cum trebuie, degeaba cunoaște el gramatică și istorie, că rămâi cu un mare nimic.

Pentru a vizita Iordania, ai nevoie de pașaport și viză. Aceasta se oferă pentru cel mult 30 de zile, se poate obține de la Ambasada Regatului Hașemit al Iordaniei în România sau de la oricare alta reprezentanța diplomatică din lume, la frontieră sau în aeroportul „Queen Alia” din Amman și costă aproximativ 60 de dolari. Dacă ai pașaport temporar, e musai să mergi la Ambasada Iordaniei pentru a obține viza. Eu am optat pentru un Jordan Pass, pe care l-am achiziționat online. Astfel, am beneficiat de viză și acces la multiple obiective turistice, precum Petra, Raul Iordan sau Amman Citadel. A fost o achiziție chibzuită, căci m-am relaxat înainte de plecare, știind că am viză și intrări la cele mai importante puncte într-un singur document și, bineînțeles, am diminuat semnificativ costurile.

DSC_1097

Dinarul iordanian este mai puternic decât euro si dolarul, de aceea spuneam că Iordania nu este tocmai cea mai accesibilă țară. Totuși, dacă esti un călător cumpătat și chitros, așa ca mine, nu vei arunca cu bani în stânga și-n dreapta. La ora la care scriu acest articol, un dinar este 1,24 euro, respectiv 1,48 dolari. O călătorie în Iordania, plănuită din vreme, nu îți găurește bugetul, atât timp cât gestionezi treptat cazarea, obiectivele turistice, viza, pașaportul, asigurarea medicală și oricare alte formalități.

Iordania este o țară mică și bine conectată, în care distanțele dintre punctele de interes se parcurg rapid. Din Amman faci o ora catre Marea Moartă, o oră și către Râul Iordan. Transportul nu ar trebui să fie motiv de îngrijorare. Dacă ești șofer, poți închiria un automobil cu care să te plimbi pe unde poftești, dacă nu șofezi, stai liniștit, nu ai timp să respiri bine aerul iordanian, căci taximetriștii vor tăbărî pe tine cu oferte către obiectivele turistice. Eu am ales ce am găsit prin tufișurile internetului, adică serviciile unei companii locale de transport, JettBus. Prețurile sunt europenistice, ca să zic așa, însă serviciile sunt de bună calitate. Imediat ce am ajuns în Amman, am fugit către sediul oamenilor ăstora, pentru a vedea la fața locului ce oferă. Le-am prezentat notițele din carnețelul meu, căci, hei, am notat într-un carnețel planul întregii aventuri și am cumpărat de acolo bilete.

În Amman, traficul e haos, se claxonează mult și e o gălăgie perpetuă, dar eu ador genul ăsta de agitație, mă încarcă și mă binedispune. Nu cred că respectă cineva regulile de circulație, dacă or exista vreunele. Treceri de pietoni? Sunt demodate. Totul e la mica înțelegere din ochi cu șoferul, care, bineînțeles, nu te va face sandvici pe asfalt.

Siguranța este o prioritate pentru iordanieni. Daca alegi să închiriezi un autoturism, fii pregătit să te oprească poliția. Dacă optezi pentru serviciile unei companii de transport, fii pregătit să prezinți autorităților conținutul bagajelor. Nu mă deranjează să-mi desfac geanta sau valiza, atâta vreme cât știu că fac asta din considerente de securitate. Nu există cerșetori sau cred că i-au ascuns pe toți cât am fost eu acolo. Nu am văzut oameni cerșind, ceea ce mi s-a părut ciudat, în sensul bun, desigur. Nu am pierdut, nu mi-a fost furat vreun bun și nici nu m-am simțit amenințată în vreun fel.

DSC_0562

Dacă nu vine însoțit de un meniu, o etichetă sau vreun afiș mare cu preț, absolut totul se negociază. Ador treaba asta, mă simt în elementul meu când trebuie să mă tocmesc pentru lucruri, bineînțeles că nu exagerez, însă exercitiul în sine e o plăcere, iar țările arabe oferă avantajul negocierii pentru achiziția multor bunuri.

Potrivit ghidului Lonely Planet, Iordania se numără în topul celor 10 destinații musai de văzut în 2019. Eu le-am luat-o înaintea celor de la Lonely Planet, căci Iordania se află pe lista mea de multă vreme. Ok, acum voi înceta să mă laud, iar dacă ați ajuns cu lectura până aici, închei partea tehnica și revin la treburi omenești.

Eu sunt fascinată de oamenii buni și generoși. Mă topesc, mă blegesc, mă înmoi cand văd și simt bunătate umană. Poți să îmi dai orice, dacă nu vine la pachet cu bunătate, nu iau. Oamenii pe care i-am întâlnit în Iordania m-au copleșit. Continuă să ma fascineze, de trei ani încoace, de când vizitez țări arabe, bunătatea și generozitatea umană. Nu este nicio forțare în gesturile acestor oameni, se dau peste cap ca tu să te simți bine, să pleci împăcat și fericit de la ei, să te bucuri de frumusețea țării lor, de serviciile lor și, mai presus de toate, se simt onorați că te-ai dus acolo, că i-ai ales pe ei dintre atâția alții.

Taximetriști, vânzători, beduini, ospătari, gazde, iordanieni care au petrecut o bună bucată din viețile lor în România sau au legături cu țara, toți oamenii pe care i-am întâlnit în această călătorie mi-au arătat ce înseamnă bunătatea și ospitalitatea, iar eu cred că asta e cel mai important oriunde ai merge, să întâlnești oameni buni, care să îți facă experiența o poveste.

DSC_0066

Din Amman la Raul Iordan, trecând prin Petra, Wadi Musa și Marea Moartă, Iordania nu a fost doar o călătorie frumoasă, care a închis bucla visului copilariei, dar și o explorare inedită, planificată atent, însă deopotrivă imprevizibilă, delicioasă și fericită.

Da, m-aș întoarce, aș da o fugă la Marea Moartă, m-aș arunca pe spate în apa ei sărată și aș pluti minute bune, lăsându-mi grijile să fie topite de sare.

DSC_0996