Cu Mircea Marian și Flavia Dobrescu, despre ce înseamnă să nu înveți nimic din atâția ani de viață. O compoziție, un colaj.

Bula a luat-o razna și a eclipsat poziționarea oficială a USR care până acum nu ne lăsa să dormim cu nopțile de atâta grijă.

O gagică pe nume Flavia Dobrescu a postat pe pagina ei proprie și personală în 5 februarie de facebook un video în care descrie pățania cu un cerber al democrației de la porțile Parlamentului.

Prima mea impresie a fost că da, frate, vina e împărțită. Și ea i-a sfidat și s-a șușulit pe autoritatea lor, dar și ei au fost berbeci și au crezut că soarele răsare din fundul lor. Apoi am stat să văd reacțiile.

Reacțiile nu sunt la ce a făcut Flavia. Nici la ce au făcut băieții de la SPP. Reacțiille sunt fix produsul educației oamenilor, un sneak peek la valorile învățate de acasă, de la mama și de la tata, de la societate, de la învățătoarele care spun că „aaa.. dacă te șicanează înseamnă că te place” atunci când un băiețel de la grădi pocnește vreo fetiță și ea începe să plângă cu muci.

Reacțiile astea nu îți arată cine are dreptate. Reacțiile astea îți arată de ce în anul de grație 2020 ești în același timp scuipată și catalogată ca privilegiată, că așa ai avut norocul să fii purtătoare de vagin.
Reacțiile astea îți arată de ce întoarcem capul la cazurile de viol unde subiectul activ e ceva mai carismatic, și în spațiul public răsună că ea a cerut-o.
Reacțiile astea îți arată că nu suntem în stare să gândim mai departe de stereotipurile produse de social-media de mwe pesede și Barna cu Cioloș cu trotineta de centru-dreapta.

Și începem frumoasa compoziție înainte ca domnul Marian să șteargă comentariile și să împartă block-uri cum împarte PNL-ul funcții.
O intitulez „De ce victimele violenței în familie sau ale violurilor nu vorbesc despre traumă și stau ani întregi în rușine, deși nu e vina lor”. Titlu lung, direct proporțional cu problema.

mirceamarian1

Garda veche din jurnalism reprezentată de ilustrul Mircea Marian a arunct cartea cu „nu există pentru că mie nu mi s-a întâmplat” și o ponegrește că își face ea reclamă pe spatele unor oameni cu familii.
Un fel de „rușine, fă, că nu iei în considerare emoțiile familiei agresorului când te gândești să faci public ce nasoale face”.
Pentru că oamenii cu familii, cu neveste și copii, conform studiilor, sunt mai puțin predispuși să comită infracțiuni. Oamenii cu familii nu comit evaziune fiscală, nu își bat nevestele de le trimit vinete la muncă, nu înjură, și nu violează.

mirceamarian2

„Da, mă auto-ironizez în acest context, ca să nu creadă cititorii mei că eu, ca bărbat de 52 de ani care nu am trăit în veci cu sentimentul punerii mâinii pe cur în club, bus, metrou, sau orice spațiu public, mă cred mai presus de o mâță de jumate anii mei.

De asemenea, țin să aduc în discuție mențiunea irelevantă a lui Moise Guran în acest subiect, și să îi cer angajatorului fetei să aibă el grijă de ea, pentru că e unanim cunoscut faptul că în contractele de muncă ai clauza asta, că angajatorul tre să fie părinte și să îl protejeze de lumea înconjurătoare rea și meschină pe angajat.”

mm3

„Fiecare cu experiența lui” = un mod frumos de a nega experiențele celorlalți pentru că tu nu le-ai trăit pe pielea ta.
Da, nu știu ce să spun despre trauma ta din copilărie care a rezultat în anxietatea asta care uneori nu te lasă să ieși din casă. Pentru mine, care am avut o copilărie ok, sau care am procesat în alt mod evenimentele din viața mea, nu mă lasă creierul să empatizez și să cred că realitatea înconjurătoare e formată din altceva decât ceea ce percep eu.

mm4

Idem și ibidem.
Pentru că atâta empatie și inteligență emoțională am eu, ca să cred că dacă îi pun unei tipe mâna pe cur undeva în public, ca un compliment, și ea tot așa o să îl perceapă, și șansele sunt maxime să trăim fericiți până la adânci bătrâneți.
Și dacă nu vrea, e proasta lumii. Nu știe ea ce pierde. Frigida și nefu#^&a dracului.

nu-va-cred

Un nene cult, absolvent de UMF, de să zicem vreo 50 sau 60 de ani.
„Nu te cred. SPP nu pipăie. SRI nu pipăie.”
Ba da, patroane. Pipăie. Percheziția corporală nu ți-o face citind în stele. Se pune mâna pe tine, doar că pune mâna o persoană de același sex cu tine.
Dar e ok, nu te cred. Nici pe tine, nici pe alea care vin bătute și cer ordin de protecție, că eu îl știu pe ăla că îl văd în drum spre muncă, sau îl știu din liceu, sau din ceva birt, dar așa zic eu, că ăla nu dă. Că tu ești mincinoasă, și de asta să îți fie rușine.

mm5

Generația veche vs. generația nouă. Te pupăm Mihai Ghiduc.

trigger-foarte-usor

„Ești un pic prea vocală cu ceea ce ți se întâmplă. Nu prea îmi place de tine că ai gura mare și vorbești tâmpenii, de aia orice pățești tu în realitatea obiectivă nu există. Pentru că așa percep eu. Pentru că nu te plac.
Ca să îți recunoaștem noi, societatea, că ți s-a întâmplat cu adevărat ceva, în primul și în primul rând trebuie să nu te aprinzi așa ușor, să ne fii pe plac, să nu postezi prea mult despre subiecte de-astea care ne strică un pic imaginea despre lume, cum ar fi inegalitatea socială. A, și să nu fi membru USR. Sau PSD. Restul trec.”

sa-se-mai-duca-inca-o-data

„Am să fac această glumiță, du-te, fă, încă o dată să pună mâna pe tine, pentru că experențele tale sunt entertainment-ul nostru. Sigur o să prindă.”

dute-dracu-de-sclifosita

Pe regula universală a existenței, unde niciodată nu se clasează dosare de violență și alea alea, unde oamenii au încredere în victime și niciodată nu ți se spune că „tu l-ai provocat”, sau „tu ți-ai cerut-o”, ori te duci la tribunal ori taci și nu mai zici nimic.

Oricum, eu am luat doar o mică parte din ce s-a întâmplat. Vă recomand să îi căutați voi, vă faceți singuri o părere. Mai ales fetele. Să știți de ce sunteți luate la pulă când aveți tupeul să povestiți cum au pus toți respectabilii mâna pe voi, sau să știți de ce femeile nici în secolul ăsta nu au curaj să depună plângeri pentru viol și pentru bătăi de la soți sau iubiți.

Să știți de ce străinii se uită dubios la noi când le spunem că violul ăla de la Vaslui comis de 7 gagii e mai mult o memă decât o tragedie.

Să știți de ce vi se spune că sunteți extraordinar și inimaginabil de sensibile când umblați cu spray-ul de piper la voi, și vă bate inima ca după 5 cafele și 3 energizante când este vreun individ în spatele vostru de vreo 15 minute undeva printre blocuri.

Să știți de ce sunteți marginalizate dacă nu sunteți fete de-alea mișto care se dezic de feministe și insistă că ele nu sunt ca restul, că ele pot face mișto de propriul sex, că ele sunt excepția. Că ele vor doar să fie acceptate.

Să știți de ce veniți plânse acasă, simțindu-vă ca un preș.

Pentru că lor nu li s-a întâmplat, deci nu există.