/ Politica

Curtea Supremă și puterea președintelui SUA

De la o dispută despre pașapoarte la cea mai importantă decizie a SCOTUS despre puterea Președintelui din ultimii 80 de ani.

Odată cu alegerea lui Trump multă lume a început să se întrebe care sunt limitele puterii Președintelui Statelor Unite ale Americii, în special în materie de politică externă și securitate națională, și cine se poate opune în cazul în care acesta ia niște decizii nefericite. Răspunsul îl putem găsi privind nu mai departe de mandatul predecesorului lui Trump, Barack Obama. [1]

În 2014 Curtea Supremă a SUA a emis o decizie care ar putea schimba felul în care este înțeleasă separația puterilor în stat. A fost prima dată în istorie când Curtea a dat explicit dreptate Președintelui să acționeze contrar voinței Congresului.

I. Youngstown Sheet & Tube Co. v. Sawyer, 343 U.S. 579 (1952)

Orice disputa dintre Președinte și Congres începe prin încadrarea măsurii luate de Președinte într-una din cele trei categorii stabilite de judecătorul Jackson in opinia sa separată [2] din cazul Youngstown Sheet & Tube Co. v. Sawyer [3] din anul 1952.

Pentru a se putea încadra în prima categorie, o măsură a executivului trebuie să fie în concordanță cu o lege federală și este legală atâta timp cât nu încalcă Constituția. [4]
În a doua categorie se încadrează măsurile luate de Președinte în lipsa unei permisiuni sau a unei interdicții din partea Congresului și sunt legale numai atunci când Președintele urmărește să își exercite propriile prerogative constituționale.
O măsură este încadrată în a treia categorie atunci când Președintele acționează încălcând o lege federală. O măsură din categoria a treia este legală doar atunci când Președintele are prerogativa exclusivă și Congresul nu avea voie să legifereze în domeniul respectiv.
Jackson considera că puterea judecătorească trebuie să fie foarte aspră atunci când decide asupra unor măsuri aparținând celei de-a treia categorii deoarece echilibrul constituțional este în pericol în cazul în care aceste cazuri nu sunt decise cu grijă. [5]

Cu toate că acest cadru legal creat de Jackson pare simplu, utilizarea lui se dovedește a fi complicată, deoarece Constituția nu specifică clar și neinterpretabil cine are anumite prerogative și nici dacă acestea sunt exclusive sau independente. [6]
Art. I din Constituție investește puterea legislativă în Congresul Statelor Unite ale Americii și trasează prerogativele acestei puteri.
În primul paragraf al Art. II din Constituție Președintele este investit cu puterea executivă, [7] fiind însă un termen atât de general este controversat dacă trebuie interpretat restrictiv sau nu.
Zivotofsky v. Kerry oferă însă posibilitatea executivului de a-și crea prerogative exclusive și implicit de a-și extinde puterea în zonele care erau considerate ca "aparținând" legislativului.

II. Zivotofsky v. Kerry

Manachem Zivotofsky este un cetățean al Statelor Unite ale Americii născut în Ierusalim. Mama lui a cerut ambasadei SUA ca în pașaportul acestuia să fie trecut "Israel" în loc de Ierusalim la locul nașterii, făcând referire la paragraful 214 (d) al Foreign Relations Authorization Act din anul 2003. Acest paragraf presupune că în anumite cazuri, un cetățean american născut în Ierusalim să își poată trece în pașaport locul nașterii "Israel" în loc de Ierusalim. Implicit secretarul de stat american, care semnează toate actele menționate în § 214 (d) (certificatul de naștere, pașaportul și certificatul de cetățenie) este obligat să aplice legea și să treacă Israel în loc de Ierusalim. Ambasada însă respinge cererea mamei lui Zivotofsky argumentând că poziția oficială a SUA, exprimată prin Președinte și secretar de stat, este că nici un stat nu este suveran asupra Ierusalimului și că o consemnare de acest fel ar implica recunoașterea din partea SUA că Ierusalimul aparține de Israel. Părinții lui Zivotofsky au acționat decizia în instanță.

III. Cum a decis Curtea Supremă, opiniile separate și critici

În Zivotofsky v. Kerry Curtea Supremă a hotărât că § 214 este neconstituțional, deoarece afecta prerogativa exclusivă a Președintelui de a recunoaște state sau guverne străine.
Atât Șeful Curții Supreme cât și judecătorul conservator Scalia au criticat decizia explicând că o consemnare într-un pașaport nu se poate considera un act formal de recunoaștere a suveranității Israelului asupra orașului Ierusalim.
Zivotofsky v. Kerry va înlocui decizia Curtiss-Wright, care până acum era folosită ca armă a puterii executive în fața celei legislative, fiind un precedent mult mai puternic deoarece spre deosebire de Curtiss-Wright, in Zivotofsky Președintele a sfidat Congresul. [8] De asemenea argumentarea instanței este discutabilă. Deși instanța admite un drept al Congresului de a reglementa pașapoartele, consideră că felul în care Congresul și-a folosit dreptul a fost greșit. [9]

IV. Ce ar putea urma?

Trei domenii sunt vulnerabile de abuz din partea OLC [10] în urma deciziei Curții Supreme (interceptare/supraveghere, situații de război și imigrație). Deoarece OLC se ocupă și cu domenii care nu au fost niciodată judecate de către Curtea Supremă și unde implicit nu există precedente, ei își formează interpretările din principiile enunțate de Constituție și Curtea Supremă. În consecință în viziunea OLC prerogativele Președintelui nu sunt privite deloc restrictiv. [11]

Supraveghere
În domeniul interceptărilor și al supravegherii în numele siguranței naționale se vor reflecta poate cel mai puternic urmările deciziei. În urma leak-urilor lui Snowden populația a devenit conștientă cât de extinsă este monitorizarea statului, iar asta a dus la presiune asupra legiuitorului de a acționa în așa fel încât pe viitor să nu se mai poată întâmpla, sau dacă se întâmplă să existe o posibilitate de control a executivului. Zivotofsky v. Kerry va putea fi folosit în cazul în care Congresul decide legiferarea strictă a domeniului și indirect luând din putere Președintelui. În trecut domeniul era unul aparținând exclusiv executivului, dar după abuzurile făcute de ultimele administrații în numele anti terorismului și al securității naționale această situație s-a schimbat.
Riscul există ca executivul să nu mai poată fi controlat prin sistemul de checks and balances în domeniul acesta.

Situații de război
Prerogativele cu privire la război au fost întotdeauna un punct disputat între Congres și Președinte, însa Zivotofsky v. Kerry ar putea fi folosit pentru a înclina balanța înspre executiv.
Președintele are definitiv argumente pentru a justifica o prerogativă cel puțin paralelă în domeniul războiului, plecând de la faptul că este comandantul suprem al forțelor armate, până la faptul că îi este permis să aprobe acțiuni militare de până la 60 de zile fără autorizație din partea Congresului.
Executivul va putea găsi cu ajutorul deciziei Zivotofsky v. Kerry argumente solide pentru a-și justifica chiar o prerogativa exclusivă. De la faptul că într-o situație de război fermitatea și stabilitatea sunt esențiale, la faptul că o dezbatere în Congres ar putea întârzia o reacție a SUA, până la asigurarea aliaților că se pot baza pe SUA neexistând posibilitatea unei răzgândiri din partea Congresului.
Congresul are în continuare prerogativele proprii în domeniu, este însă de văzut dacă Președintele trebuie să mai dea însă socoteală pentru ceea ce face.

Imigrație
Probabil cea mai importanta promisiune a lui Trump în campania electorală a fost că va rezolva problema imigrației, fie că vorbim de a construi un zid, de deportarea ilegalilor sau de a introduce un travel ban. Însa are Președintele acest drept?
Curtea Supremă a decis in Knauff v. Shaughnessy că actul de expulzare este un act de suveranitate și este inerent puterii executive de a stabili politica externă a țării.
Desigur asta nu înseamnă că Președintele este singurul care are prerogative în domeniu, dar arată că are puterea de a hotărî anumite aspecte ale imigrației.
Zivotofsky v. Kerry doar sporește aceasta situație și asta se reflectă și în prima decizie a Curții Supreme de a debloca parțial travel ban-ul. [12]
Victoria lui Trump este cu atât mai mare cu cât nici măcar judecătorii liberali ai Curții nu s-au opus deblocării parțiale. [13]

Zivotofsky v. Kerry cu siguranță o să devină o "landmark decision" pe viitor, iar Președinții SUA or să trebuiască să aibă grijă cum se folosesc de noua lor jucărie constituțională.
Decizia deschide calea executivului de a sfida legislativul și după cum avertiza judecătorul Jackson "no one, perhaps not even the President, knows the limits of the power he may seek to exert." [14]
Paradoxal decizia a fost luata de majoritatea liberala a Curții Supreme, care probabil văzând constantele blocaje dintre un Președinte democrat și un Congres republican au încercat să îi ofere Președintelui mai multă putere de a acționa, nerealizând ce se poate întâmpla dacă Președinte devine un om irațional.

PS: De urmărit cum se desfășoară în continuare cazul travel ban-ului la Curtea Supremă, având în vedere că pe 21.11.2017 Administrația Trump a cerut să fie deblocat în totalitate. [15]

Note de final:

  1. Zivotofsky v. Kerry, 576 U.S. ___ (2015);
  2. Youngstown Sheet & Tube Co. v. Sawyer, 343 U.S. 635-39 (Jackson, J., concurring);
  3. Youngstown Sheet & Tube Co. v. Sawyer, 343 U.S. 579;
  4. Constituția se refera la cea a SUA pe tot parcursul textului;
  5. "Presidential claim to a power at once so conclusive and preclusive must be scrutinized with caution, for what is at stake is the equilibrium established by our constitutional system."
  6. Există 3 tipuri de prerogative: O prerogativă exclusivă este una care îi aparține explicit și incontestabil unei singure puteri. O prerogativă independentă este atribuita unei puteri, iar atunci când atât legislativul cât și executivul au aceeași prerogativă aceasta este paralelă.
  7. Art. II, § 1 U.S. CONST. - Vesting Clause
  8. De acolo zicala "Curtiss-Wright, i'm right"
  9. "(Congress) substantial authority over passports […] how Congress exercised
  10. Office of Legal Counsel - Aparținând Ministerului Justiției - Oferă consultanță juridică executivului, în special Președintelui.
  11. Goldsmith (Procuror general adjunct în perioada 2003-2004), Zivotofsky II as precedent in the executive branch, 112, 136.
  12. Trump v. Int’l Refugee Assistance Project, 137 S. Ct. 2080 (2017)
  13. https://www.cnbc.com/2017/06/26/supreme-court-travel-ban-ruling-a-huge-win-for-trump-commentary.html
  14. Youngstown Sheet & Tube Co. v. Sawyer, 343 U.S. 579, 654 (1952) (Jackson, J., concurring)
  15. https://www.reuters.com/article/us-usa-immigration-trump/white-house-asks-supreme-court-to-allow-full-travel-ban-idUSKBN1DL06N