/ Social-Cultural

De ce Moldova vrea și trebuie să aibă autostradă

„Vin' la Milcov cu grăbire.
Să-l secăm dintr-o sorbire,
Ca să treacă drumul mare.
Peste-a noastre vechi hotare.”

Unul dintre cei mai mari gânditori ai vremurilor sale, dar și un înverșunat patriot, pașoptistul Vasile Alecsandri a scris poezia „Hora Unirii” în 1856, cu trei ani înainte de momentul 24 ianuarie 1859. Atunci, gălățeanul Alexandru Ioan Cuza a fost ales la București domn al Țării Românești, după ce la 5 ianuarie fusese ales și domn al Moldovei. Acest șiretlic a dat peste cap planurile Marilor Puteri, care conveniseră după Războiul Crimeei să creeze un stat tampon slab consolidat la granița dintre cele trei mari imperii: cel austro-ungar, cel rus și cel otoman.

Fast forward aproape 160 de ani iar acest stat tampon e acum mare, mai are două componente cel puțin la fel de importante (Transilvania și Dobrogea), este în structurile euro-atlantice și are toate condițiile necesare să se dezvolte. Cu toate acestea, legătura dintre primele două provincii românești este una extrem de precară. La mai bine de 160 de ani de la poezia lui Vasile Alecsandri, nu există niciun „drum mare” care să lege cele două capitale, Bucureștiul și Iașii.

Există însă cel puțin două mari proiecte de infrastructură care stagnează undeva în dulapul CNAIR. Este vorba despre autostrada Târgu Mureș – Iași – Ungheni și autostrada Brașov – Bacău. Primul așteaptă chiar în acest an să fie lansat la apă, chiar dacă în ultimii 10 ani s-au cheltuit milioane de lei numai pe studii de (pre)fezabilitate.[1] Astfel, în 2018 ar fi trebuit să se construiască 78 de km de autostradă între Târgu Neamț și Iași. Totodată, în anul Centenarului ar trebui să se construiască și primii 17 km ai autostrăzii Moldova, pe centura ocolitoare a Bacăului.[2] Dar, mai mult ca sigur, lucrările vor fi ca întotdeauna amânate.

Această lipsă de infrastructură a dus la o gâtuire a economiei și dezvoltării Moldovei. Estul țării a suferit profund de pe urma lipsei investițiilor, iar acest lucru se vede și în statistici. Zona de Nord-Est a României este cea mai săracă din țară și a treia cea mai săracă din UE, cu un PIB care abia ajunge la 34% din media Uniunii Europene.[3]

Lipsa posibilităților financiare a făcut din Moldova și un principal exportator de forță de muncă. Milioane de tineri din zonă și-au găsit un viitor în altă parte, fie că vorbim de migrație internă, la Iași, București sau Cluj, fie că vorbim de migrație externă, în Spania sau Italia. Astfel, mii de copii au fost nevoiți să crească „la țară” cu bunicii lor, reușind să țină legătura cu părinții doar telefonic sau prin Skype.

Există și excepții în Moldova, cea mai notabilă fiind Iașii. Puternic centru universitar, capitala Moldovei a beneficiat și de faptul că a devenit un veritabil hub IT. Acest lucru însă nu se datorează câtuși de puțin autorităților. Asta pentru că din fericire internetul nu vine cu trenul sau pe autostradă. Grație acestor facilități, orașul a câștigat la Varșovia titlul de oraşul anului din Europa Centrală şi de Est pentru dezvoltarea industriei de IT şi de outsourcing fiind preferat unor orașe ca Debrecen (Ungaria), Kaunas (Lituania), Kosice (Slovacia), Ostrava (Cehia) şi Plovdiv (Bulgaria). [4]

Dar haideți să facem următorul exercițiu de imagine. Într-o lume imaginară, în care există o autostradă București-Iași, pe lângă cele deja vechi Brașov-Bacău-Iași și Târgu Mureș-Iași-Ungheni. Să spunem că Vasile, un bărbat de 28 de ani născut în comuna Zorleni de lângă Bârlad, a găsit un job fain la Iași. Ei bine, în acest SF, Vasile ar fi putut lua un tren accelerat sau un autobuz de la Zorleni până la Iași și să parcurgă acea distanță într-o oră. Lucra acolo 8 ore și se întorcea acasă cu un salariu decent pentru România. Nu doar asta, dar ajungea și la timp să își crească și copiii, să aibă grijă de bătrâni și nu era nevoit să plece din țară să își găsească de muncă peste hotare.

Din păcate, însă, fără o infrastructură necesară, ruralul din Moldova nu a avut nicio șansă dincolo de economia de subzistență. Asta în timp ce orașele nu se pot dezvolta pe cont propriu decât prin bunăvoința avansului tehnologic și în dauna celorlalte orașe din jur. Iar acum Vasile din Zorleni e în Italia, departe de familie, casa părintească și țară.

Așadar, cu aceste cuvinte în minte, putem înțelege mai ușor disperarea celor care au protestat la 24 ianuarie la Iași și au huiduit mesajele politrucilor care se perindau pe scenă. Poate că vocea lor a fost auzită și nu a fost în van protestul lor. Pentru cei care vor să îi susțină, îi găsiți la această pagină de facebook.

*foto: moldovavreaautostrada.ro

[1] http://monitorizari.hotnews.ro/stiri-infrastructura_proiecte-19594554-autostrada-a8-targu-mures-iasi-autostrada-care-urma-lege-moldova-vestul.htm
[2] http://adevarul.ro/economie/investitii/ministerultransporturilor-2018-incep-licitatiile-marile-proiecte-moldovaprecum-autostrazile-iasi-targu-mures-iasi-ungheni-bacau-brasov-1_5a3ba97d5ab6550cb86f7142/index.html
[3] http://www.zf.ro/eveniment/condus-romania-10-ani-aderarea-uniunea-europeana-romania-trei-regiuni-topul-celor-sarace-15-zone-europa-dezvoltarea-partii-nord-est-treime-fata-medie-16215106
[4]
http://curierul-iasi.ro/iasul-castigat-titlul-de-emerging-city-year-la-gala-cee-shared-services-outsourcing-awards-24440