/ Politica

Narativele contează - Despre Green Deal, cu speranță

Săptămâna asta un europarlamentar al partidului din care fac parte a publicat un editorial în Dilema Veche în care compară pachetul legislativ European Green Deal cu un virtue signalling de proastă calitate, iar toți cei care se lasă pradă necesității prevederilor din acest pachet sunt zeloți ai noii religii verzi.

Nu e nimic surprinzător în sine pentru cei care cunosc părerile autorului. Recent a considerat că declararea unei urgențe climatice de către Parlamentul din care face parte nu e nimic altceva decât o "țopăială retorică". Haideți să vedem unde are și nu are dreptate.

A avut mișcarea verde, general vorbind, excese și unele derapaje anti-științifice? Binențeles că da. Personal aș considera păcatul capital al acesteia excluderea energiei nucleare ca fiind o soluție acceptabilă de generare a energiei și de decarbonizare a atmosferei.

Are dl. Ghinea dreptate când spune că European Green Deal nu aduce prea mulți bani noi în joc și doar capturează retorica verde? Are, parțial. De altfel, aceleași critici sunt aduse și de Yanis Varoufakis, economistul heterodox și fostul ministru de finanțe al Greciei în timpul crizei Euro, sau de Daniela Gabor, economist și candidat al Demos la europarlamentare.

Sunt subvențiile pentru combustibili fosili o categorie difuză? Nicidecum. Termenul apare în documente ale Comisiei Europene precum și în rapoarte întocmite pentru Comisie.

Domnul Ghinea are în schimb completă dreptate când spune că narativele sunt foarte importante, și "narativele simple bat întotdeauna narativele complicate".

Narativele sunt totul, nu doar în politică, ci și în economie: Robert Shiller, laureat al premiului Nobel în economie a lansat o carte denumită Narrative Economics, despre cum narativele afectează piețele mult mai mult decât ar tolera orice teorie care descrie participanții la piață, adică oamenii, ca fiind agenți raționali. Dar astfel de teorii există de mult. John Maynard Keynes vorbea despre "spiritele animalice" care mișcă oamenii spre acțiune și spre riscuri nesăbuite în ciuda incertitudinii fundamentale cu care avem toți de-a face în fiecare moment al vieții noastre. În viziunea lui, în absența acelor spirite animalice, capitalismul s-ar prăbuși, strivit de paralizia generală a oamenilor care nu ar ști cum să-și cheltuie cel mai optim banii sau dacă să pornească sau nu o afacere (Având sorții de izbândă pe care le au în general companiile, răspunsul rațional ar fi întotdeauna un răsunător NU.).

Narativele dau o formă și un conținut lumii în care trăim. Narativele definesc ceea ce e acceptabil social și ceea ce e posibil politic. Narativele sunt ceea ce formează și ghidează societățile. Ideea asta nu e nouă, ci e articulată de Platon (deși citatul e atribuit mai multor filozofi): "Cei ce spun povești conduc societatea".

Așadar, dacă narativele sunt totul, mă întristează profund narativa pe care încearcă să o proiecteze domnul Ghinea în eseul său, care poate fi însumată astfel: Est-europenii vor fi anti-europeni pentru că europenii îi forțează să fie verzi și a fi verde înseamnă să sacrifici dezvoltarea țării pentru protejarea mediului.

Eu cred că altă narativă e posibilă, una a speranței, una bazată pe cel puțin tot atât adevăr pe cât se bazează și cea a domnului Ghinea. Aceasta e: Trecerea către o economie verde nu e opțională, dar e o oportunitate care poate propulsa țări în curs de dezvoltare în rândul celor mai dezvoltate, iar asta se poate întâmpla într-un mod care să aducă prosperitate tuturor.

La fel cum tranziționarea către revoluția IT a propulsat Japonia și Coreea de Sud din țări sub-dezvoltate, în care agricultura de subzistență era la ordinul zilei în țări care sunt printre cele mai inovatoare și care produc produse cu plus-valoare mare, țările din Estul Europei au șansa de a se poziționa în lideri în economie sustenabilă. Unele țări au înțeles asta, și fac pași concreți în direcția asta: Slovenia și-a propus să fie prima economie integral circulară din Europa. Nu au făcut asta sub presiunea europenilor răi și verzi, ci din proprie inițiativă, realizând că astfel vor fi vârful de lance al Europei în ceea ce privește economii circulare.

Domnul Ghinea lasă de înțeles de asemenea că europenii verzi și răi ne forțează să folosim fondurile europene doar pentru a fi verzi și că nu există fonduri noi pentru tranziția către o economie regenerabilă. Cumva, domnul europarlamentar, fostul ministru al fondurilor europene al României uită de existența Mecanismului pentru o Tranziție Justă, și fondul aferent acesteia, bani noi, aproximativ 7 mld € care vor ajunge în bună parte în Polonia, România și Cehia, în zonele afectate cel mai tare de tranziția către o economie regenerabilă: cele unde se minează și prelucrează cărbune. E destul de mare JTF (Just Transition Fund) pentru a decarboniza Polonia, care momentan generează 80% din curent folosind cărbune? Probabil că nu. Din nou, asta e o critică ridicată și de aripa verde/roșie.

Dihotomia dezvoltare/ecologizare e falsă. Nu vom avea dezvoltare după modelul american, cel mai probabil. Stilul de viață în care fiecare familie are 2-3 mașini pe combustibili fosili nu a fost niciodată sustenabil, iar în jurul acestui fapt există consens în comunitatea științifcă. Inclusiv Margaret Thatcher era conștientă de necesitatea unor măsuri stringente împotriva încălzirii globale acum mai bine de 30 de ani.

Narativele contează. Narativa USR a fost întotdeauna simplă: Oameni normali, sătui, ca și tine se ridică împotriva unui sistem bolnav. În sfârșit ai cu cine. Fără hoție ajungem departe. Un mesaj în esență plin de speranță (și un pic de populism, nu zic nu). Există toate premizele economice și tehnice ca trecerea către un nou fel de economie să genereze avuție considerabilă, pe termen lung și inclusivă, dar asta se va întâmpla doar cu o viziune politică puternică și coerentă, și cu o narativă pe măsură. USR și Renew Europe trebuie să fie vestitorii acestei noi viziuni, a unei narative a speranței, nu să amenințăm europenii că se vor trezi cu populism dacă nu permit dezvoltarea estului din considerente ecologice.


P.S. - Am folosit cuvântul "narativă" în loc de poveste pentru a păstra limbajul eseului la care fac referire. Mai multe persoane mi-au atras atenția că în română narativ e un adjectiv care înseamnă "ceva ce aparține narațiunii", dar dacă vă uitați cum e folosit în ultima vreme, se pare că înțelesul din engleză, unde e sinonim cu "povestire", ia tot mai mult avânt. Din punctul ăsta de vedere, e similar cu cuvântul "patetic", al cărui înțeles se schimbă pentru a se alinia cu cel din engleză. Fenomenul nu se observă doar în limba română, ci în multe alte limbi, în care engleza schimbă structuri gramaticale, topica propozițiilor și înțelesul cuvintelor.

Mihai Chereji

Mihai Chereji

Programator, politician wannabe. Masterand în politici publice la Institute for Innovation and Public Purpose, parte din University College London.

Read More