Anii 2010, sub semnul crizelor

„Nici o societate nu poate fi cu siguranță înfloritoare și fericită, care de departe are cea mai mare parte a populației săracă și mizerabilă. “ - Adam Smith

Am clipit și ne-am trezit într-un nou deceniu. Suntem la cumpăna dintre ani, însă și la cumpăna dintre decenii; și pentru Europa suntem la treizeci de ani de la căderea comunismului sovietic. Vă propun să privim înapoi, nu doar în 2019, ci peste acest deceniu care a trecut atât de repede.

Nu stiu câți știați că Moise a scris și psalmi și unul din versetele psalmului 90 scrise de Moise, spune așa: "Doamne, învață-ne să ne numărăm bine anii".

Umanitatea a învățat să-și numere bine anii, zilele, orele și secundele. Trăim istoria și nu avem timp să o digerăm. Trăim revoluții tehnologice sub ochii noștri, invenții extraordinare care au schimbat paradigma comunicării, care au îmbunătățit medicina și înțelesul lumii în general. Despre unele invenții am fi crezut, ca Hannah Arendt, că vor îmbunătăți condiția umană și vor salva umanitatea de munca penibilă, dar încă nu suntem acolo.

Recunosc că eu sunt și puțin nostalgic, în 2010 dădeam bacalaureatul și aveam mintea plină de gânduri și ambiții. Ghiciți ce: voiam să schimb lumea, voiam să îi transmit lumii toate idealurile mele. Prea puțin cunoșteam ce înseamnă mizeria lumii, suferința și necazurile ei. Acum am devenit mai realist, cum spun unii.

Totul se schimbă și parcă totuși nimic nu este nou sub soare. Comunicăm diferit, folosind alte coduri, folosind alte canale, vorbim în semne și imagini, și cuvintele par să nu mai poată fi îndeajuns pentru a transmite un mesaj. Însă nu este vorba decât un "trompe-l'oeil" , căci stările noastre sunt aceleași. Exista o universalitate transgenerațională, căci de când omul a intrat în conștiință și trăiește în societate, trăiește aceleași stări, visează, are ambiții, dorește să fie validat și apreciat, respectat, iubit și să iubească.

Al doilea deceniu al anilor 2000 a fost unul intens, cu schimbări și crize majore. Cu toate acestea pare că nicio schimbare de paradigmă socială nu a avut loc încă. Probabil că aceste crize, pe care la momentul respectiv le priveam ca apocaliptice, nu au fost atât de intense și atât de distrugătoare încât să capete o forță creatoare, să producă o revoluție a gândirii, o schimbare sesizabilă.

Cum ar spune astrologii, anii 2010 au stat sub semnul crizelor. Voi încerca să aduc în vedere câteva din crizele majore ale ultimei decade. Crize de natură diferită, care se află adesea într-o relație de cauzalitate, sau daca nu, cel puțin într-o dinamică de interdependență. Fiecare dintre acestea rămân provocări pentru viitorul an și deceniu.

„Chinezii folosesc două lovituri de pensulă pentru a scrie cuvântul 'criză'. O pensulă pentru pericol; cealaltă pentru oportunitate. Într-o criză, fiți conștienți de pericol - dar recunoașteți oportunitatea. ”- John F. Kennedy

1. Criza financiară și economică

Criza financiară care a început în SUA a fost contagioasă și a atins zona euro, aceasta declanșând la rândul ei o criză a datoriilor suverane în țări precum Spania, Portugalia și mai ales Grecia.

În acest deceniu, economiștii au încercat să înțeleagă cauza crizelor. Instituțiile și politicienii au încercat să vină cu soluții și reforme pentru a preveni aceste crize care au lăsat fară locuri de muncă și fără case milioane de oameni.

Financiarizarea economiei mondiale a dus la o interdependență între economiile țărilor, ceea ce face și mai complicat oricare proces de a găsi soluții. Răspunsul trebuie să fie rezultatul unui concurs bazat pe voințele politice la nivel cel puțin european, dacă nu global.

În Romania, economia nu este financiarizată, ba chiar contrariul. Capitalismul din Romania este unul primitiv, care este susținut de contracte cu statul, multe intervenții în economie al unor firme sub acoperire, și investitori străini. Cu toate acestea, educația economică și financiară lipsește, și din păcate, aceasta afectează și felul în care se fac afacerile și cum se creează profitul în Romania.

2. Criza migrației

În 2015, Europa se confrunta cu criza imigranților și refugiaților din Africa sau Orientul Mijlociu. Foarte multe persoane au murit în Marea Mediterană încercând să ajungă pe sol european. Aceasta este considerată cea mai mare criza a refugiaților de după cel de-al doilea Război Mondial. Războaiele și conflictele sângeroase, precum și sărăcia extremă i-au împins pe mulți să-și pună viață în pericol și să încerce să se salveze și să ajungă în Europa și să beneficieze de un viitor mai bun.

Atacurile teroriste din Europa au hrănit partidele conservatoare și discursul anti-migranți. În vreme de restriște, de criza economica, discursul acesta a avut un ecou. În anul 2012 Uniunea Europeană primea premiul Nobel pentru pace. Astfel Uniunea Europeană a devenit un teritoriu în care pacea domnește. Prea repede uităm tragediile istoriei care au condus la această construcție. De mai bine de 60 de ani Uniunea Europeană unește țări și unește destine. În vreme de restriște economică, pericolul este să ne învrăjbim. Se împlinesc mai bine de 10 de la criza financiară din 2008 și pentru că nu am fost uniți, încă mai suportam consecințele.

Îmi aduc aminte de discursul președintelui Consiliului european, Hermann Van Rompuy, la recepționarea premiului Nobel din 2012 oferit Uniunii Europene, care spunea atunci că democrația, principiile si valorile democratice depind de prosperitate, căci în vremuri de restriște, prioritățile oamenilor se îngustează. Era aproape o avertizare, cunoscând contextul din 2012, și anume critica criza economică ale zonei euro. Popularitatea extremiștilor în vremuri de criza este cel mai mare pericol. Ei știu mereu să găsească țapii ispășitori pentru crize, care pentru ei sunt străinii, imigranții, refugiații, minoritățile.

O voi repeta din nou: cu ce arme vom lupta împotriva populismului, euroscepticismului, violării principiilor statului de drept și ale separației puterilor în stat?
Sancțiunile, cenzura, denunțurile nu sunt suficiente, este nevoie de o reformă de fond a Uniunii Europene pe politica monetară a ECB și mai ales o reforma fiscală care să ducă la cadru economic armonios, previzibil și care să fie tangibil în cotidianul cetățenilor.

România se confrunta cu exod demografic, după Siria, țară aflată în război, are cei mai mulți emigranți în Europa. Cifrele oficiale sunt greu de cunoscut cu exactitate, cert este că o parte din Romania s-a mutat în străinătate. Acesta este adevăratul Stat paralel, milioane de suflete care vorbesc românește și care nu obosesc în a spera la ceva mai bun pentru țara lor; care plâng și se gândesc la țara lor și cărora le este mereu dor de « acasă ».

3. Criza politică

Populismul, părerile și opiniile societății care se binarizează, lipsa nuanțelor, lipsa dialecticii sunt semne universale în toate țările din Occident că avem de a face cu o criză politică, cu o criză a democrației liberale, indiferent de tradiția democratică sau nu. Declanșată, în opinia mea, de criza economică, discursul populist își face foarte ușor apariția, profitând de țapi ispășitori circumstanțiali. Așa cum au devenit refugiații, țapii ispășitori pentru toate problemele Europei. Atunci când reformarea unui sistem economic atât de complex și de complicat pare imposibilă, politicienii creează tot felul de sisteme și se folosesc de ele pentru a câștiga alegeri, de exemplu, se folosesc de inamici creați din paie, de dușmani vizibili.

În deceniul în care am trăit revoluția tehnicilor de comunicare, ale interenetului, rețelelor de socializare, am aflat și cât de vulnerabili suntem în fața informației. Propaganda și știrile false au fost preluate de public fară cea mai mică reticență. Pe lângă lipsa garanției că informațiile noastre și că respectul la o viață privată este respectat, așa cum am văzut că nu este cazul, datorită lui Edward Snowden, am putut să concluzionăm și că rețelele de socializare pot să ne afecteaze deciziile politice, precum în cazul Cambridge Analytica.

Pe lângă toți acești factori, există o lipsă de lideri vizionari, lipsă de lideri inspiraționali, care să federeze grupurile de oameni. Lipsesc politicienii reprezentativi, cei cu povești de viață cu care electoratul să rezoneze.

În România, criza politica este "status-quoul" cu care ne-am obișnuit deja. După revizuirea Constituției și a alegerilor prezidențiale și legislative care nu mai coincid, avem mereu coabitare politică care a condus mereu la o instabilitate politică. Ba mai mult, culmea paradoxurilor, PSD și-a canibalizat doua guverne, nu a fost nevoie de o moțiune de cenzură din partea opoziției pentru a-i retrage susținerea lui Grindeanu sau lui Tudose.

Pentru a atinge pragul maturității, politicienii trebuie să resimtă un fel de responsabilitate și simț al interesului general. Deceniul acesta a fost deceniul diletantismului, al autosuficienței, al individualismului și din păcate, în politică, acest fenomen încă persistă. Cred doar că în urma trezirii societății civile, încet, o masă critică solidă va reuși să fie o voce tot mai auzită și cu adevărat formatoare de opinii. Lipsa informației corecte, lipsa nuanțelor și dincolo de asta, lipsa unui sentiment de apartenență la un proiect comun duce la o situație a unei veșnice încremeniri.
Este necesar să avem răbdare și să lucrăm pedagogic, schimbând paradigma societății prin puterea exemplului. Revoluția exemplarității și transparența sunt forțele cele mai puternic transformatoare.

4. Criza geopolitică

Hotărârea și perseverența matematică a Chinei este de temut. În ultimul deceniu, China a reușit să devină un lider al inovației. China conduce acum toate marile inovații, în așa manieră încât statele nu își permit să nu colaboreze cu China dacă nu doresc să rămână în urmă, vedeți tehnologia 5G. Noul drum al Mătăsii este un proiect mastodont prin care China investește în infrastructură masiv, în multe țări de pe glob, și mai cu seamă în Africa. China dorește să devină actorul care va dicta modelul comerțului internațional.

Războiul comercial dintre SUA și China, tensiunile diplomatice privind NATO, problemele privind investițiile Rusiei în materia conductelor de gaz, situația instabilă din Orientul Mijlociu și Africa de Nord, toate acestea sunt subiecte care ne pot îngrijora. Unele instituții internaționale sunt în impas și vor trebui reformate și integral regândite, cum ar fi Organizația Mondială a Comerțului. Noul deceniu va veni cu aceste provocari de a gândi noi moduri de dialog și negociere între țări.

Pentru România este important ca politicienii să înțeleagă toate aceste provocări noi și să se poziționeze astfel încât interesul românilor să primeze.

5. Criza europeană

Această criză începe dinainte de criza financiară, și datează de la refuzul ratificării tratatului asupra Constituției pentru Europa. Proiectul Uniunii Europene pare încremenit, ba mai mult, retragerea Regatului Unit din Uniunea Europeana este regretabilă.

În acest deceniu, Uniunea Europeană s-a confruntat cu multiple crize, care, din păcate, nu au condus la o schimbare de paradigmă sau la o reformă fundamentală. Și aici mă refer la criteriile de la Maastricht, la moneda euro, la competențele Băncii centrale europene. Uniunea Bancară creată este un pansament, dar care este și ea blocata din cauza lipsei de voință politică a țărilor membre, îndeosebi a Germaniei.
Principiul solidarității este un principiu mai mult de decor, sau, dacă doriți o imagine, este un fel de macrame imens așezat peste construcția europeană, ca să dea bine.

Se văd în discursuri macarale care parcă distrug ce au construit ieri și același joc se repetă mereu și mereu. Uniunea Europeana este un proiect extraordinar al umanității recente, așa cum Sagrada Familia este extraordinară, însă neterminată. Ambelor proiecte le-au murit părinții fondatori, creatorii, demiurgii. Sagrada Familia este în construcție și va fi finalizata la un moment dat, există o finalitate, există un proiect și există constructori. Poate că Pactul Ecologic European vă fi o încercare de renaștere, de relansare a proiectului european.

În următorii ani, se va ține o Conferință asupra viitorului Uniunii Europene, despre perspective de reformă și ambiții. Poate că, dincolo de discursuri și propagandă, o nouă viziune pentru o Uniune puternică care să permită o viață decentă tuturor cetățenilor se va întrevedea.

România a fost mai mereu codașă în acest deceniu, pe mai toate planurile și în mod paradoxal chiar și pe absorbția de fonduri europene de care are atât de mult nevoie. Din fericire, România se bucură de o delegație de europarlamentari mai solidă, cu mai multă motivație, însă fară concursul autorităților naționale, vom intra în noul deceniu cu aceleași apucături și lipsuri. O singură prioritate pentru România în noul deceniu: România să dezvolte cultura proiectelor europene și, prin urmare, să absoarbă cât mai multe fonduri europene.

6. Criza tehnologiei

Anii 2010 au fost anii inovațiilor în tehnologie care au revoluționat comunicarea, socializarea, divertismentul. Explozia rețelelor de socializare a democratizat și mai mult informația și circulația ei, însă în același timp am aflat că putem fi foarte ușor înșelați și manipulați. Unele din marile probleme pentru democrație sunt știrile false și propaganda. Multe persoane cred tot ce citesc pe internet doar pentru că apare pe internet, fară să verifice sursa informațiilor.

Am aflat și că informațiile personale sunt vândute și ne bucurăm că recent Uniunea Europeană a venit cu directiva GDPR pentru a ne proteja. Tot în acest deceniu, grație unui avertizor de integritate, Edward Snowden am aflat despre supravegherea globală prin programul NSA.

Inovația tehnologică vine cu tot felul de dileme etice sau probleme care țin de democrație: inteligența artificială, data cloud, monedele virtuale, calculatoarele cuantice sunt doar câteva din inovațiile devenite deja cuvinte adoptate de vocabularul familiar.

Acest deceniu a fost deceniul care ne-a introdus unor lumi noi, în care viteza informației și a conectării dintre oameni este extraordinară. Însă, precum în cazul sistemului financiar, internetul pare un monstru foarte greu de domesticit și care poate fi foarte ușor instrumentul forțelor obscure, a criminalității și al terorismului.

7. Criza climatică

Este necesar și dogmatismul, cineva să aducă mereu aminte de pericolul care ne paște dacă nu facem nimic. Se știa încă din anii 80 despre influența emisiilor CO2, însă până nu ajunge cuțitul la rană, nimeni nu face nimic. Țările puternic industrializate au poluat planeta și trebuie acum să se implice în reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră. Costurile neimplicarii vor fi exponențial mai mari daca nu vom reuși să atingem obiectivele.

Din păcate, alternativele pentru energie încă nu sunt la fel de accesibile precum cele clasice și o tranziție imediată nu este posibilă decât cu eforturi colective.

România stă prost la capitolul "implementarea politicilor de mediu" , la toate capitolele de fapt, fie că vorbim despre calitatea aerului sau de reciclarea deșeurilor. Sper că în acest nou deceniu, fiecare oraș, fiecare cetățean să fie mai responsabil.

Concluzie:

"Ei spun întotdeauna că timpul schimbă lucrurile, dar de fapt trebuie să le schimbi singur." - Andy Warhol

Aceasta este una din grilele de analiză, de bilanț atunci când mă gândesc la acest deceniu. Din punct de vedere personal, acești ani au trecut foarte repede, și mă uit nostalgic la trecut și temător spre viitor. Acestea sunt provocarile, anul 2019, pentru Romania poate ca a fost un an in care am scapat de guvernarea PSD, urmeaza sa vedem daca am scapat si de pesedism.

Pe de-o parte, 2019 a fost, pentru unii, un an obișnuit, cu părți egale și de reușite și de eșecuri, fără nimic notabil; pentru alții, anul 2019 a fost un an al declicului, un an de trezire, un an de realizări. Pe de altă parte, alții au trăit momente grele, de suferință, de încercări.

Fiecare își trăiește existența mai întâi în forul său interior, acolo în cercul angoaselor, dar și în locul adevăratelor ambiții, acolo unde îndoielile macină la moara conștiinței, dar și locul unde iubim!
Îmi doresc ca în acest loc să rămânem cu toții liberi! Indiferent de circumstanțe, de doctrine, de ideologii, de oameni, îmi doresc să rămânem liberi și în 2020! Să gândim, să vorbim, să râdem și să simțim liber!

Cât despre experiența noastră colectivă, noi ca țară, noi ca Europa, noi ca Pământ, îmi doresc să alegem în funcție de consecințele pe care alegerile noastre le pot avea asupra celor din jurul nostru! Îmi doresc ca anul 2020 să fie anul unității, solidarității, ecologiei, dragostei față de semeni, exercițiului de admirație!

Un an nou mai bun, un deceniu nou lipsit de crize vă doresc tuturor!