Obligațiile cetățenilor în această perioadă. Zădărnicirea combaterii bolilor. Falsul în declarații.

Ordinea socială a suferit și suferă în continuare diverse modificări. Unde înainte oamenii cereau libertate deplină, acum cer insistent intervenția statului. Unde înainte nu știai cum să îți mai faci loc prin mulțime, acum găsești un mare gol.
Unde înainte era ordine, acum este haos.

Din fericire, ordinea juridică rămâne, sau sperăm că va rămâne suficient de stabilă, iar în acest sens am ales să scriem un articol informativ referitor la obligațiile pe care le au cetățenii în perioada asta.

Toate informațiile din acest articol sunt preluate din Ordinul privind instituirea măsurii de carantină pentru persoanele aflate în situația de urgență de sănătate publică internațională determinată de infecția cu COVID-19 și stabilirea unor măsuri în vederea prevenirii și limitării efectelor pandemiei, publicată în Monitorul Oficial nr. 201, în data de 12 martie 2020.

Ordinul definește termenul de carantină cuprinzând atât măsura instituirii de carantină instituționalizată, cea din spațiile special amenajate, cât și măsura izolării la domiciliu.
Aceste spații special amenajate pot cuprinde nu numai spațiile de izolare, precum clădirile dezafectate ale vechilor spitale, internate, dar și pensiuni sau hoteluri folosite în această perioadă ca centre de carantină/izolare. Conform ordinului, aici vor fi găzduite persoanele care nu prezintă simptome clinice, care vin din zonele roșii, zonele cu o transmitere comunitară extinsă. Lista cu zonele roșii și zonele galbene se găsește aici.

Observăm faptul că numitorul comun în aceste cazuri este dat tocmai de scopul, în sens larg, dat acestor imobile, respectiv acela de a găzdui persoanele venite din zonele geografice afectate de Coronavirus, și de a-i izola timp de 14 zile de restul sociatății cu care ar intra în contact.
Noțiunea de domiciliu în prezentul ordin, desigur, nu face trimitere în mod exhaustiv la domiciliul menționat în cartea de identitate. Termenul este folosit în sens larg, astfel că această izolare la domiciliu poate privi orice fel de imobil, apartamente, case, anexe, beciuri, cotețe și case în copaci, atâta timp cât acel spațiu este folosit în mod concret ca un spațiu de locuit. Corturile, fort-urile, cartoanele și alte găselnițe, totuși, nu intră sub incidența acestei noțiuni.

Art. 1 alin. (3) prevede obligația de a se conforma izolării la domiciliu pentru persoanele:

  • care au călătorit în ultimele 14 zile în localități din zonele afectate, respectiv țările din zona galbenă;
  • care au intrat în contact direct cu persoanele cu simptome, și care au călătorit în zone cu transmitere comunitară extinsă;
  • care au intrat în contact direct cu persoanele confirmate cu Coronavirus;
  • care sunt membri de familie ai unei persoane care se încadrează în una dintre situațiile de mai sus;

Contactul direct nu se limitează numai la acțiunile ce implică contactul fizic, precum îmbrățișări, pupături, și dat mâna, ci și la plimbări, stat la un Aperol pe terasă, ieșit la țigară, etc.

Ordinul menționează în art. 1 alin. (4) teza a doua că persoanele care se află în izolare la domiciliu pot ieși din izolare dacă suspiciunea de infecție cu COVID-19 la persoana simptomatică cu care a avut contact direct este infirmată.
Adică, dacă eu, simplă cetățeancă, am primit un mărțișor de la domnul Chițac sau am ieșit cu el la cafea, atâta timp cât la el există suspiciunea de a avea Coronavirus, eu am obligația de a sta acasă, în izolare. Dacă domnul suspect de Corona se testează și testul are un rezultat negativ, eu pot ieși din carantină. În schimb, cum testul a ieșit pozitiv, eu stau frumos în carantină 14 zile cu tot cu mărțișorul meu.

Pentru oamenii serioși care merg la muncă, articolul 5 al Ordinului, în alin. (1) afirmă că „Asigurații cărora li se aplică măsura de carantinare instituționalizată în spațiile special amenajate și persoanele cărora li se interzice continuarea activității prin instituirea măsurii de izolare la domiciliu beneficiază de concediu și indemnizație de carantină pentru perioada stabilită prin documentul eliberat de direcțiile de sănătate publică”.
Atât persoanele care stau în carantina instituționalizată cât și persoanele care se află în izolare la domiciliu pot beneficia de această indemnizație dacă sunt asigurate, și dacă sunt cetățeni responsabili, anunță la DSP că au intrat în contact direct cu o persoană suspectă sau confirmată cu COVID-19, sau se află în unul dintre cazurile de mai sus, de la art. 1 alin. (3).

Direcțiile de Sănătate Publică, și cele județene, și cea a municipiului București, au și ele obligația ca la ieșirea din carantină să elibereze persoanelor care s-au aflat în această situație un aviz epidemiologic de ieșire din carantină.

De aici putem deduce și datoria noastră de a raporta Direcției de Sănătate Publică orice simptome, orice riscuri, orice informații.

Mai menționăm faptul că Ordinul prevede, cu titlu general, în articolul 5 alin. (4) că „Nerespectarea măsurilor de carantină, respectiv de izolare la domiciliu, precum și furnizarea de informații false autorităților se sancționează conform legilor în vigoare.”

„Legile” în vigoare sunt multe, dar două sunt extrem de importante în situația din prezent:

Art. 352 Zădărnicirea combaterii bolilor

(1) Nerespectarea măsurilor privitoare la prevenirea sau combaterea bolilor infectocontagioase, dacă a avut ca urmare răspândirea unei asemenea boli, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă.

(2) Dacă fapta prevăzută în alin. (1) este săvârșită din culpă, pedeapsa este închisoarea de la o lună la 6 luni sau amenda.*

Art. 326 Falsul în declarații

Declararea necorespunzătoare a adevărului, făcută unei persoane dintre cele prevăzute în art. 175 sau unei unități în care aceasta își desfășoară activitatea în vederea producerii unei consecințe juridice, pentru sine sau pentru altul, atunci când, potrivit legii ori împrejurărilor, declarația făcută servește la producerea acelei consecințe, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.*

Să le luăm pe rând:

Infracțiunea de zădărnicire a combaterii bolilor poate fi comisă de oricine (subiectul activ este necircumstanțiat), ceea ce înseamnă că atât persoanele fizice, cât și persoanele juridice pot răspunde pentru săvârșirea acestei infracțiuni.

Articolul vorbește despre nerespectarea măsurilor privitoare la prevenirea sau combaterea bolilor infectocontagioase (molipsitoare, contaminante), dacă a avut ca urmare răspândirea unei asemenea boli.
Măsurile avute în vedere de textul incriminator sunt dintre cele mai diverse și diferă de la un tip de boală la alta, însă, pentru a putea fi reținută infracțiunea examinată, evident, dacă sunt îndeplinite și celelalte cerințe ale legii, este necesar ca măsurile luate de persoanele sau autoritățile în cauză să fie conforme cu prevederile legale aplicabile. Trebuie să se verifice actele normative care reglementează modul în care se pot lua măsurile privitoare la prevenirea sau combaterea bolilor infectocontagioase și modul cum persoanele sau autoritățile competente au aplicat legislația în materie. (M.A. Hotca)

Exemplu 1: Avem un cetățean, X, care a venit din vacanță dintr-o țară exotică notată ca fiind zonă roșie. Obligația lui X este de a notifica Direcția de Sănătate Publică cu privire la vacanța lui, starea lui de sănătate, dacă are sau nu simptome, etc, astfel ca intrarea în carantină a lui X să poată avea loc. Dacă nu respectă această obligație, și se descoperă că din cauza lui s-a răspândit virusul și la familia lui sau la cunoștințe, sau la alte persoane cu care acesta a intrat în contact, reținem infracțiunea de zădărnicire a combaterii bolilor.

(!) Intrarea în carantină nu înseamnă numai că X se închide în casă și gata, ci presupune anunțarea autorităților astfel ca medicul de familie sau alți medici însărcinați cu cazul lui X să îi poată monitoriza simptomele și să aibă grijă de starea lui de sănătate. Presupune un aviz epidemiologic la începutul intrării în carantină, și un aviz de ieșire din carantină.

De altfel, fără anunțarea autorităților, X nu poate beneficia de indemnizația menționată mai sus. Indemnizația se acordă numai în baza acestor avize.

Exemplu 2: Avem adoptate protocoalele de transportare a pacienților suspecți de Coronavirus, cu izolete și nebunii. Dacă una dintre persoanele chemate să transporte un asemenea pacient se prezintă fără echipajul de protecție și ia și ea virusul și îl dă mai departe, se reține infracțiunea.

Exemplu 3: Se impune izolarea pacienților cu COVID-19 într-un spital privat de boli infecțioase, pacienții afectați de virus să fie pe un palier, iar pacienții cu alte afecțiuni să fie mutați la alte etaje, astfel încât pacienții aceștia din urmă să nu ia Coronavirus. Administrația spitalului nu adoptă niciun fel de măsură iar virusul se răspândește și la ceilalți pacienți. Și aici reținem infracțiunea.

Toate aceste situații sunt pur ipotetice, mai mult sau mai puțin exagerate.

Infracțiunea de zădărnicire a combaterii bolilor se poate comite numai cu intenție. Adică și directă, și indirectă.

Ce înseamnă asta? Că nu poți să te sustragi și să minți organele statului în față că nu ai știut. Ai știut că ai fost în vacanță, ai știut că a venit vecinul din Italia, ai știut că există riscul ca virusul să se răspândească, și cu toate acestea, nu ai făcut nimic.

La alin. (2) este reglementată și culpa, ca formă de vinovăție pentru săvârșirea acestei infracțiuni.
Te afli în culpă, adică prevezi rezultatul faptei tale, dar nu-l accepți, socotind fara temei ca el nu se va produce, sau când trebuia și puteai să îl prevezi. Ieși din casă după lapte, cineva de la coadă din fața ta are virusul, ți-l dă și ție, tu îl duci acasă și îl împarți cu cine îți e drag. Sharing is caring :)

Tentativa e posibilă dar nu e incriminată.

Infracțiunea de fals în declarații este reglementată în articolul 326 și se referă la acțiunea de a face o declarație necorespunzătoare adevărului unui funcționar public (da, și cei de la vamă sunt funcționari publici) care produce consecințe juridice.

Declarația este faptul generator, nucleul de la care pornește tot. În funcție de ce declari se iau măsurile necesare. Dacă declari că vii dintr-o țară declarată ca zonă roșie, consecința juridică esti că vei sta în carantină instituționalizată. Dacă declari că vii din altă zonă, consecința juridică este că vei sta în izolare la domiciliu.

Dacă declarația este falsă, a fost făcută în fața unui funcționar public, și a produs efecte juridice, există infracțiunea.

Exemplu: X vine din Italia, le spune funcționarilor de la vamă că vine din altă zonă astfel încât să nu stea în carantină instituționalizată, ci în izolare la domiciliu, să fie cu familia - există și se reține infracțiunea de fals în declarații.

Dacă X își minte mătușa care lucrează la finanțe și care e funcționar public nu avem fals în declarații.

Menționăm că doctrina afirmă cu această infracțiune se poate comite numai cu intenție directă. Adică știi că declarația pe care o dai nu e adevărată, asta vrei și asta urmărești.

De ce nu se poate comite cu intenție eventuală?
Pentru că textul asta îți cere. Sintagma „în vederea producerii unei consecințe juridice” presupune ca persoana care face declarațiile neadevărate exact asta să urmărească.
Dacă urmărește altceva, precum șicanarea funcționarului public sau cine știe ce, nu avem fals în declarații. Eventual avem o altă infracțiune, dar nu ne punem problema acum.

Chiar dacă nu ne aflăm în cea mai fericită situație, nu ar trebui să predomine frica de ordinea juridică, ci responsabilitatea și ordinea morală.

Dacă știi că ai intrat în contact cu o persoană suspectă sau confirmată sau care are orice legătură de acest fel cu COVID-19, sună la DSP.

Dacă știi că s-au întors vecinii din zone roșii și există riscul răspândirii virusului, sună la DSP.

Dacă ești doar deranjat că au venit cunoștințe, rude, vecini, din străinătate cu o mașină mai faină decât a ta, și vrei să suni la DSP numai ca să le arăți tu lor, deși stii că oamenii au stat în carantină și totuși nu au nimic, mai bine nu suna.

Dacă ai ieșit în oraș, tușești, ai febră, dar vrei să te duci să ai grijă de părinți sau bunici, nu te duce. Poate le faci mai rău.

E timpul să lăsăm nebunii și orgolii, și să ne asumăm responsabilitatea pentru bunăstarea comunității.

foto: Carlos Gil/ Zuma Press