Reportaj. Cum a fost la sfințirea Catedralei. Înghesuială, frig și multă cărămidă

Printre zecile de mii de oameni care s-au aflat duminică dimineața la slujba de sfințire a Catedralei Neamului a fost și o oaie rătăcită a Domnului, în persoana subsemnatului. Om „certat” cu Biserica, dar care păstrează credința în intimitate, am avut misiunea să merg pe teren pentru a vedea cum se desfășoară lucrurile. A fost o experiență de câteva ore care mi-a arătat de ce lucrurile care s-au petrecut în ziua de 25 noiembrie reprezintă o simbolistică perfectă pentru România.

Primul lucru pe care l-am făcut a fost să parchez mașina la Piața Operei, lângă stația de metrou Eroilor, deoarece știam că traficul este restricționat. Parcangiul m-a văzut și m-a întrebat cât timp stau. I-am zis că 4-5 ore, că trebuie să merg la Catedrală să fac reportaj. „Am văzut că e frumoasă. Măcar atât să facem și noi de anul Centenarului, dacă de nimic nu suntem în stare de altceva”, mi-a zis omul, aflat între două vârste, înainte să îmi ceară 10 lei ca să aibă grijă de mașină. Ce băiat!

Cum am ieșit de la metrou de la Izvor m-a lovit imediat în cap sunetul slujbei, exact ca în clipul acela anti Mega Moschee, cu muzica muezinului deasupra Bucureștiului. Bănuiesc că e ok dacă cei care cântă sunt ortodocși. Am mers prin parcul Izvor și am mers pe Bulevardul Libertății, până la intersecția cu Calea 13 Septembrie. Drumul era blocat iar străzile erau ticsite de autocare.

46879885_260892434777076_4114231399987281920_n

Am urcat până la intrarea în Catedrala Mântuirii Neamului, unde era mare adunare de oameni. Români de toate vârstele se hlizeau la o clădire și ascultau difuz slujba. Partea din dreapta a Căii 13 Septembrie era ocupată de cei care aveau „invitație”, cum mi-a spus jandarmul. Așadar, oamenii erau ținuți departe de acel drum printr-un gărduleț. Din când în când mai trecea pe acolo câte o mașină cu numere de Parlament. Apoi a trecut și o ambulanță. La un moment dat, un preot cu o pungă de unică folosință verde strângea pomelnice. O femeie și-a sunat preotul de acasă să întrebe dacă e ok să dea acatist la Catedrală. După ce a primit aprobarea duhovnicului, a pus 10 lei într-o hârtie cu viii și morții și i-a dat-o preotului care a îndesat-o în punguță.

46801417_336618617071297_1787825388735430656_n

După ce mi-am dat seama că treaba e moartă acolo, m-am mutat în partea cealaltă a mulțimii, pe unde se mai mișca ceva. Am avut noroc, fiindcă acolo se intra, în grupuri de aproximativ 50 de oameni, în interiorul curții Catedralei. Ca la orice eveniment unde afluxul de oameni este destul de mare, vizitatorii lăcașului de cult au început și ei să se îmbrâncească, în ciuda faptului că jandarmii de la dialog îndemnau la calm. Un alt jandarm le povestea oamenilor că ar fi preferat să stea acasă și că speră să poată pleca la 3 după amiaza, că era ziua lui liberă și că nu înțelege de ce se îngrămădește lumea la o clădire neterminată.

După ce am așteptat vreo trei „semafoare”, a intrat și grupul meu în Catedrală. Nu înainte însă ca o mămăiță să se împiedice de bordură și să cadă, fix lângă mine. Am ajutat-o pe bătrână să se ridice în picioare și am intrat în curte. Acolo clădirea mamut se vedea și mai impozant. În mijloc se afla ceva ce cred că va deveni o troiță și care obtura mult din vizibilitatea oamenilor. Pe deasupra capetelor noastre mai multe macarale. Oamenii se grupau în formații foarte mici și așteptau cuminți să intre în Catedrală, acolo unde deja mai marii țării își ocupau locurile de onoare. După ce m-am lămurit cum stă treaba, am făcut uz de legitimație și am ajuns pe trepte, acolo unde era locul presei.

46736169_884600311736032_3698820243267780608_n

Întrucât și aici era moartă treaba, nu am avut stare și m-am dus după un grup de oameni spre intrarea în biserică. Am observat marele șantier de pe aripa din stânga a lăcașului de cult și a trebuit să trec de un check-in asemănător celor de la aeroport. În cele din urmă m-am „infiltrat” în Catedrală. Nu am apucat să îi văd prea bine pe cei din primele rânduri, întrucât accesul îmi era limitat, pe laterale, unde deja erau numeroși enoriași dornici să meargă în spatele altarului. În Catedrală era frig, totul era încă „la roșu”, iar pe pereți erau montate câteva icoane. Pentru a-și face căldură, oamenii au fost nevoiți să stea lângă ventilatoare și să își dea cu turbosuflantele la picioare.

46801540_342798663175012_6308260338718474240_n

După ce câțiva preoți au ieșit cu sfânta împărtășanie, mi-am dat seama că „petrecerea” era pe final, întrucât mașinile barosanilor BOR așteptau la intrare. Sfânta Treime Mercedes-BMW-Audi, cum s-a spus pe internet. După o poză de final, alături de Arhiepiscopul Bartolomeu și de ceilalți preoți, capetele încoronate și-au făcut drum pe lângă mulțime. Preafericitul Daniel și Bartolomeu au luat loc într-una dintre limuzine, într-o imagine care va rămâne emblematică pentru poporul român.