/ Politica

Senatorul Dan Lungu, o rămășită a învățământului comunist

Dacă aveam nevoie de încă o dovadă despre cum învățământul din România umilește elevii și studenții, nu e nevoie să ne uităm mai departe de gestul senatorului USR Dan Lungu.

Fondată în anul ce a succedat unirea dintre Țara Românească și Moldova, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași (UAIC) este prima universitate românească în sens modern. Ea a fost înființată ca o instituție dedicată cunoașterii, care să lucreze pentru pregătirea academică a studenților ei. În anul 2018, universitatea condusă de-a lungul timpului de rectori precum Titu Maiorescu și A. D. Xenopol, dar și de Tudorel Toader – ilustru și el în felul său -, devine locaș de umilire a studenților de către un senator din Parlamentul României.

Dan Lungu este scriitor, jurnalist, doctor conferențiar la Catedra de Sociologie a UAIC și fost director al Muzeului Literaturii în perioada 2013-2017. În urma alegerilor parlamentare din 2016, Dan Lungu devine senator USR în Parlamentul României. Ironic, el este și membru al Comisiei pentru Drepturile Omului din Senat. Domnul Senator Lungu, chiar el absolvent al UAIC, cu pregătire post-doctorală la Paris V și cu stagii la universități din Franța, Anglia și Italia în cadrul programului european TEMPUS [1] [2] [3] , se laudă în anul 2018 pe pagina personală de Facebook cu povestiri despre cum el își umilește studenții. [4]

În postarea sa de pe 17 februarie, senatorul de Iași grăiește următoarele: „La jumătate de oră după începerea examenului, intră în sală, zâmbitoare ca o floricică. Nu-și cere scuze, nu salută, nu se uită nici în stânga, nici în dreapta. Se așază în prima bancă, scoate foile și notează subiectele de pe tablă. Nu zic nimic. Subiectele sunt de la cu totul altă disciplină, rămase de cu o zi înainte. Eu le-am dictat.”

subiect-articol-_png

În universitățile normale, spre exemplu cele din Europa Occidentală, subiectele la examen nu se mai dictează precum în secolul XIX. Subiectele se dau pe hârtie. Nu se pierde timpul de examinare cu dictarea și nu apar problematici de tipul „Am greșit la examen pentru că nu am scris corect/nu am apucat să scriu după dictare”. Iar dacă subiectele au erori, cum poate studentul contesta ceva care nu este scris?

Modul de procedare la universitățile de top din Europa, așa precum UAIC se vrea a deveni, adoptă regulamente foarte stricte în privința examenelor: atât în ceea ce privește redactarea subiectelor cât și în ceea ce privește desfășurarea examenelor.

În ceea ce privește redactarea subiectelor, profesorul propune o variantă inițială a subiectelor care sunt apoi trimise Comisiei de Examinare. Comisia de Examinare decide dacă subiecte vor fi date la examen, dacă trebuie retrimise la profesor în așteptarea unei variante îmbunătățite sau dacă vor fi modificate chiar de către comisie. Acest lucru garantează că subiectele urmează întocmai materia predată, că dificultatea subiectelor este potrivită, că acestea sunt clare și că dificultatea pentru studenți, la examen, provine din rezolvarea subiectelor, nu din înțelegerea lor.

Comisia de Examinare aprobă de asemenea durata de examinare sau decide o altă durată. Examenele tind să dureze între două și trei ore, nu o oră sau 45 de minute precum la universitățile de mâna a doua sau la cele la care profesorii nu au răbdare să scrie subiecte destul de lungi și să supravegheze pentru atâta timp.

Odată ce totul este aprobat de Comisia de Examinare, aceasta preia rolul de a organiza examenul. Comisia anunță studenții de data, ora și locația examenului și de așezarea în bănci a studenților cu cel puțin două luni înaintea examenului. Totul este calculat, programat și reglementat de dinainte, nimic nu se decide ad-hoc în ziua examenului. Se cunoaște și direcția și altitudinea la care vor zbura muștele în sală.

Tot comisia decide cine sunt cei care supraveghează examenul. Aceștia sunt de obicei personal administrativ din universitate, nu asistenți universitari aleși la discreția profesorului. Acel lucru este făcut pe aceeași logică pe care o adoptă și Ministerul Educației în România la examenul de Bacalaureat: nu pui un profesor de matematică supraveghetor la examenul de matematică. De asemenea, nu e normal ca profesorul să aleagă ceilalți supraveghetori. De fapt, nu e nici măcar normal ca profesorul să fie supraveghetor. La universitățile normale, profesorul se află în sala de examen exclusiv pentru a răspunde la întrebări legate de înțelegerea subiectelor. Comisia de Examinare are rolul de a supraveghea examenul, prin numiții ei, și ia orice decizii. Ea verifică identitatea studenților, se asigură că studenții stau în banca potrivită (impropriu spus „bănci”; sunt de fapt mese speciale de examinare și examenele nu se desfășoară niciodată în săli de curs), verifică ce au studenții pe masă (există listă cu ce studenții au voie să aducă în sala de examen, cu ce au voie să se îmbrace și ce au voie să pună sub masă sau pe spătarul scaunului) etc.

Un alt rol al Comisiei de Examinare este de a lua decizii, în baza unui regulament bine stabilit de dinainte, cu modul în care se procedează în cazul în care un student întârzie la examen. În primul rând, studentul nu este umilit pentru că a întârziat și nu i se solicită să își ceară scuze. Practica obișnuită este că dacă elevul a întârziat o anumită perioadă de timp (de exemplu o oră pentru Sciences Po Paris sau jumătate de oră pentru University College London sau University of York), elevul va fi poftit în sala de examinare și i se vor oferi instrucțiunile necesare pentru a putea să participe la examinarea ce are loc, fără a i se oferi timp adițional. Nu este umilit nimeni și ținut la ușă sau dat afară pentru ca era aglomerație în oraș și i-a întârziat autobuzul două minute.

Aceste proceduri sunt un semn al normalității. Pentru o universitate normală, nu există concepte precum reprogramarea examenului sau o mie de restanțe. O universitate normală permite studenților să dea un examen o dată. Dacă îl pică, pot să îl mai dea încă o dată peste 12 luni. Atât. Nici o a treia șansă. Nici o mie de încercări. Nu doar atât, dar există și limită de câte restanțe sunt permise. University College London spre exemplu nu permite unui student să continue studiile dacă acel student a picat 3 examene în total (adică de când acel student a începutul studiul, din anul întâi până în prezent) și 2 examene maxim pe an în cazul unui curs de 3 ani și 4 examene în total și 2 examene maxim pe an în cazul unui curs de 4 ani. Așa este normal.

Domnul Senator Dan Lungu ar fi putut și el aborda o procedură (în limita regulamentelor UAIC) progresistă și occidentalistă, mai ales având în vedere că face parte dintr-un partid care se proclamă unul progresist, deschis, occidentalist și care dorește să schimbe fața politicii și societății românești. În schimb, acest membru al Comisiei Drepturilor Omului din Senat a preferat să o umilească pe studenta sa care, după ce că a trecut prin stresul sesiunii, a mai și întârziat la examen. Pentru a disturba cât mai puțin procesul de examinare, studenta s-a așezat în prima bancă și a început să lucreze. Nu a făcut absolut nimic greșit.

Personal, îmi este greu să-mi dau seama ce e mai rău în toată această întâmplare: faptul că un profesor și-a umilit studenta la examen sau faptul că un senator s-a lăudat pe Facebook cu fapta sa deplorabilă. Precum spunea și colegul meu de redacție, Ciprian Sorin Constantinescu, „Când ești profesor din secolul XX, preferi să etalezi pe Facebook modul în care-ți umilești studenții.”. I-a transmis acest lucru și stimabilului senator (doctor nu îl numesc că nu merită). Răspunsul său? A șters comentariul și l-a blocat pe colegul meu din a accesa pagina lui de Facebook (o procedură foarte promovată de pagina Coaliției pentru Familiei). Acest lucru e pe principiul: pasul întâi e să fac o prostie, pasul al doilea e să mă fudulesc cu ea, iar pasul al treilea e să dau în cap la cine mă critică. S-a dus așadar și cu libertatea de exprimare pe care USR o prețuia atât de mult și pentru care făcea proteste în Parlament. Domnul Lungu nu o consideră facilă, ba chiar incomodă aparent. Sau probabil e facilă doar când e lăudată la televizor, la oră de vârf. Dar domnul Lungu nu se îngrijorează de așa ceva pentru că are destui fani pe pagina de Facebook care i-au cântat în strună la postare.

Dan Lungu este reprezentantul perfect al învățământului de tip comunist în care profesorul este Dumnezeu, Alfa și Omega, la cursul său, iar elevul/studentul nu este decât un simplu participant, ba chiar spectator de cele mai multe ori. Principiile normalității și ale progresului educațional și social dictează tocmai opusul: ca sistemul de învățământ să fie centrat pe elev/student, iar profesorul să fie acolo în serviciul acestuia. Aceasta trebuie să fie piatra de temelie, fundația pe care reconstruim sistemul de învățământ în România.

Postarea lui Dan Lungu este încă publică la momentul scrierii acestui articol.

Referințe
[1] "Dan Lungu," Senatul României, https://www.senat.ro/FisaSenator.aspx?ParlamentarID=b932a23d-d027-4c84-867e-767a1ec67db3.
[2] "Dan Lungu," USR https://www.usr.ro/membri/dan-lungu/.
[3] "Dan Lungu," Wikipedia, https://ro.wikipedia.org/wiki/Dan_Lungu.
[4] "Dan Lungu," Facebook, https://www.facebook.com/dan.lunguii.