/ Politica

Statul social e fundamental unei țări avansate. Păcat că e un eșec

Pe parcursul ultimului secol și jumătate, fiecare stat dezvoltat a adoptat ideea de stat social („welfare state”). Din păcate, statul social este adesea disfuncțional.

Ideea din spatele statului social este aceea de „plasă de protecție”. Conceptul, conform căruia statul păzește bunăstarea socială și economic-financiară a cetățenilor, este bazat pe principiile egalității de oportunitate și responsabilitate publică pentru cei care se află la limita sărăciei sau au dificultăți financiare.

Social_expenditure_as_percentage_of_GDP_OECD_2013.svg

Procent din PIB investit pe programe sociale în anul 2013 în țările din Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) [1]

Statul social implică un transfer de fonduri de la plătitorul de taxe către stat și mai departe către varii servicii – spre exemplu sistemul de sănătate și cel de educație -, dar și către indivizi, prin binele cunoscute ajutoare sociale care sunt atât de demonizate în România de astăzi. Sistemul este așadar o formă de redistribuire fiscală forțată prin care acei cetățeni cu venituri cel puțin modice îi ajută pe cei cu venituri scăzute. Precum spune o veche expresie englezească: „cei care au mai mult dau celor care au mai puțin”.

Statul social este absolut fundamental unei țări dezvoltate precum România pentru a asigura progresul societății. Aproape jumătate din populația României este în mare nevoie de existența unui astfel de sistem: 25% din români se află în pragul sărăciei, iar alți 24% se află în sărăcie cruntă. [2]

Dacă ne referim la învățământul primar și secundar, nevoia principală este aceea de a educa populația astfel încât să poată deveni independentă. România nu poate progresa dacă jumătate din populația ei este analfabetă pentru că părinții/bunicii/tutorele legal sunt prea sărăci pentru a-și permite costurile asociate cu educația (cost de școlarizare, rechizite, transport etc.). Oamenii trebuie să fie educați, trebuie să fie cultivați, trebuie să învețe să fie creativi. Trebuie să li se dezvolte caracterul, principiile morale și diverse aptitudini profesionale. Trebuie să învețe să numere, să adune, să înțeleagă elemente de bază de economie și fiscalitate pentru a nu fi ușor înșelați. Trebuie să învețe să caute și să disemineze informația pentru a putea fi independenți, greu de mințit și de manipulat și pentru a știi cum să voteze liderii potriviți. Astfel, statul social are un rol vital în a asigura bunăstarea societății și a mări șansele ca cei mai vulnerabili din societate să poată să se descurce în viață și să își depășească condiția socială și financiară.

În ceea ce privește sistemul de sănătate, existența statului social devine din nou necesară. Cei cu venituri mici și foarte mici sunt din nou cei care sunt vulnerabili datorită inabilității lor de a-și permite medicamente, costuri de spitalizare, asigurări medicale etc. Dar aceștia nu sunt singurii afectați. Lor li se adaugă cei cu dizabilități și cei care, deși poate au venituri ceva mai ridicate decât primele categorii, au boli și afecțiuni medicale pe termen lung (ex. cancer) sau chiar pe viață (ex. HIV) și pentru care costul medicamentelor și al tratamentelor medicale ar depăși posibilitățile lor financiare. Un stat nu poate progresa atât timp cât oamenii nu încearcă sau nu pot să își depășească condiția și nu reușesc să se aducă pe sine, și societatea din care fac parte, la un nivel mai înalt. Iar oamenii nu pot progresa atât timp cât ei mor sau sunt „imobilizați la pat” din cauza faptului că nu își permit să își achiziționeze medicamentele și tratamentele medicale necesare.

Așadar, statul social este vital pentru progresul unei societății, progres care este în folosul tuturor, fie că sunt săraci, din clasa de mijloc sau bogați. Statul social nu trebuie făcut doar din compasiune și milostenie, ci pentru că este în folosul tuturor și este absolut necesar pentru progresul social.

De ce e nevoie să explicăm toate acestea? Cu siguranță toți am fost învățați de mici despre importanța compasiunii. Probabil. Și totuși este nevoie. În România, se petrece un fenomen îngrijorător printre unii din cei cu viziuni politice de „dreapta”. Un fenomen care are în vedere demonizarea statului social, asociat cu Partidul Social Democrat, și considerat ca fiind format exclusiv din votanții acestuia (de parcă ar fi ceva rău!). Poate că cei de dreapta ar trebui, însă, să nu îi mai blameze pe toți acești oameni; la urma urmei, nu credem că ei ar acționa diferit în locul lor dacă ar fi printre aceia cu handicap care trebuie să trăiască pe o sumă de 480-640 RON pe lună (din ianuarie 2018 [3]). Există o dorință nedreaptă de a micșora statul social, nu de a-l reforma și de a îndrepta fondurile către aceia cu nevoi reale.

Statul social însă e greu de apărat în forma în care el a fost adoptat de câteva țări din Europa, printre care și România. În loc să ajute oamenii să își revină pe picioare și să devină independenți financiar, prin programe precum ajutoare de venit pe termen lung sau nedeterminat și prin reglementări precum salariul minim obligatoriu, acesta a reușit tocmai opusul. Statul social a creat șomaj, dependență de intervenția statului, alienare și excluziune socială și s-a dovedit a fi incompetent în ajuta oamenii pe care afirmă că îi apără.

Aici ne putem referi la România unde școlile în zonele defavorizare sunt aproape nefolosibile din cauza degradării sau la spitalele care, din lipsa de fonduri și un management deficitar, sunt slab dotate și de multe ori chiar inadecvate.

Un bun exemplu al unui sistem social implementat prost este cel al Marii Britanii, cu faimoasele sale locuințe sociale care, nu doar că nu au adus beneficii societății, ci, din contră, au împiedicat progresul acesteia. În Regatul Unit, cea mai mare problemă este achiziționarea de case. Pentru că locuințele sociale se construiesc prin fonduri obținute din taxe pe construcțiile și cumpărări de locuințe, apartamentele și casele vândute pe piață au devenit tot mai scumpe. Scumpirea aceasta a creat nevoia de și mai multe locuințe sociale care a creat, la rândul ei, nevoia de și mai multe fonduri special alocate pentru construirea acestora și, implicit, taxe mai mari pe locuințele noi. Nu doar atât, dar sute de mii de locuințe sociale din înconjurul globului au devenit sediile unor activitati criminale si ale traficului de droguri (cunoscute în Marea Britanie sub numele de „sink estates”), ajungând într-o stare atât de rea încât au trebuit dărâmate [4].

În anul 2013, în mijlocul crizei locurilor de muncă, unul din patru adulți din Spania era șomer, în mare parte din cauză că angajatorii erau nevoiți să plătească sume mari sub forma de contribuții sociale. Șomajul se menținea peste 25% lună de lună, iar șomajul printre tineri depășise 56%. [5] [17]

Statul social în Marea Britanie continuă să fie printre cele mai rele din țările dezvoltate. Alături de problema locuințelor sociale și de sărăcia continuu crescândă printre copii, Regatul Unit se confruntă cu o problemă critică: creșterea numărului celor fără adăpost, care în 2016 era în jur de 200.000 și care crește anual cu 14%-30%. În Anglia, în oricare zi a anului, cel puțin 4.140 de persoane au dormit pe străzi. Un sfert din aceia se află în Londra. [6] Dintre aceștia, majoritatea au probleme cu fumatul, drogurile sau cu alcoolul. [7] 72% au probleme de sănătate mentală (comparativ cu 30% din populația generală), iar 56% au probleme fizice. [8]

Sistemul de sănătate din Marea Britanie deține de asemenea un record teribil. Pacienții așteaptă săptămâni pentru a obține o programare la medicul de familie apoi luni întregi pentru a obține programări la medici specialiști. Limitele legale pentru timpii de așteptate în secțiile de urgență sunt împinse la maxim. În ciuda faptului că spitalele sunt dotate și moderne, analizele se fac în grabă și superficial sau nu se fac deloc pentru a face economie. Timpul alocat pentru a fi consultat de un doctor de la urgențe este foarte mic. Oameni bolnavi sunt trimiși acasă prematur, sau chiar când încă au nevoie de asistență medicală.

Din cauza implementării actuale a sistemului de sănătate britanic, mor mulți oameni care ar trebui să supraviețuiască. Dintre femeile diagnosticate cu cancer la sân, peste 2.500 mor în 5 ani după diagnostic. Acestea nu ar muri dacă s-ar fi născut doar peste Canalul Mânecii, în Belgia. Belgia, o țară cu un sistem de sănătate bazat pe asigurări private și contribuții sociale pentru cei cu venituri mici, care nu își pot permite să plătească tratamentul, este acum țara din Europa cu cele mai bune șanse de vindecare ale cancerului la sân. La polul opus se află România, care nu are un program consolidat de diagnosticare al acestei boli. Până și Statele Unite, cu un sistem medical bazat pe asigurări private foarte scumpe, inaccesibil de multe ori celor cu venituri mici, reușește să obțină rezultate mult mai bune în tratarea acestei boli comparativ cu Marea Britanie. [9] [10] [11]

Sistemul de educație din Marea Britanie nu o duce cu mult mai bine. 5% din britanici nu știu deloc să citească și între 16 și 19% din adulți sunt analfabeți funcționali. 28% din adulții din Regatul Unit nu ar putea trece varianta britanică a bacalaureatului. Tinerii din Regatul Unit sunt considerați, în urma unui raport realizat de OCDE, ca fiind cei mai analfabeți din lumea dezvoltată. [12] [13]

Însă Marea Britanie poată să stea liniștită, căci România îi este alături: 42% din elevii români nu sunt capabili să înțeleagă un text citit la prima vedere și au dificultăți în ceea ce privește efectuarea operațiilor matematice elementare. [14] 10% din elevi nu știu deloc sa citească, 25% din elevi nu pot face conexiuni între text și cunoștințe anterioare, 10% nu pot formula un punct de vedere și preferă să preia un punct de vedere enunțat de o autoritate (ex. profesor, critic etc) iar 10% au o opinie însă nu și-o pot exprima oral sau în scris. Astfel, doar în jur 10% din elevii din România ar putea avea o viața profesională normală. [15] Aceasta este încă o dovadă a elitismului sistemului de educație din România care nu este altceva decât o relicvă comunistă.

Citește și Despre lipsa de echitate socială în subvenționarea pregătirii profesionale a emigranților

În concluzie, putem spune că statul social este, de foarte multe ori, disfuncțional și ineficient. În ciuda bunelor intenții, acesta tinde să aibă consecințe proaste și rezultate foarte slabe comparativ cu sisteme asemănătoare. Este timpul să privim în jur și să învățăm de la alte țări ce funcționează în practică.

De ce sistemele de asigurare privată din Elveția și Belgia sunt unele din cele mai bune, sigure și robuste din lume, cu cele mai bune rezultate privind obținerea unui tratament adecvat și condiții foarte bune de îngrijire a bolnavilor? Oare este timpul ca și România să adopte un sistem de sănătate bazat pe asigurări private, ca soluție la managementul incredibil de prost al spitalelor și al fondurilor de sănătate utilizate atât de prost până acum?

Cum au ajuns locuințele sociale un simbol pozitiv pentru Singapore și nu o pagubă? Cum se poate ca o țară în care 80% din populație trăia în peste 1 milion de apartamente sociale să se fi transformat în una în care 90% din cei ce trăiesc în apartamentele construite de stat își dețin acum locuința? Și cum se face că aceste prezente și foste locuințe sociale sunt curate, sigure și lipsite de droguri și crimă? [16]

Ce face din sistemul de pensii olandez unul din cele mai bune din lume? Cum este posibil ca la contribuții la pensii de 17.5% din venit, Olanda, cu un sistem de pensii bazat pe trei piloni ca și România, poate acorda pensii bune, cinstite, mai mult decât satisfăcătoare? În același timp, Statele Unite, cu contribuții la pensii de 16.4% din venit, acordă pensii care satisfac doar 40% din venitul necesar pentru un trai decent? Se poate ca acest lucru să fie datorită faptului că, în Olanda, banii din aceste contribuții sunt investiți prin companii private non-profit în urma negocierilor cu sindicatele și sub atenta privire a Băncii Naționale, dar fără ca statul să se amestece?

România trebuie să se gândească profund cum dorește ca statul social să arate în țara noastră. Ne dorim un stat social care să ajute pe cei cu nevoi reale și să acționeze ca o plasă de siguranță, așa cum a fost conceput? Sau dorește să continue un sistem de protecție socială care eșuează deja pe toate planurile, descurajează progresul social și financiar și creează dependență?

Doresc să îi mulțumesc lui James Bartholomew, fondatorul Muzeului Terorii Comuniste din Londra, pentru că mi-a dat inspirația necesară scrierii acestui articol.


Referințe

[1]
Wikipedia, „Social expenditure as percentage of GDP OECD 2013,” https://en.wikipedia.org/wiki/File:Social_expenditure_as_percentage_of_GDP_OECD_2013.svg.

[2]
Eurostat, „Europe 2020 indicators - poverty and social exclusion,” http://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php/Europe_2020_indicators_-_poverty_and_social_exclusion.

[3]
Adevarul, „Indemnizaţiile pentru persoanele cu handicap au fost mărite prin ordonanţă de urgenţă,” http://adevarul.ro/news/societate/indemnizatiile-persoanele-handicap-fost-marite-ordonanta-urgenta-1_59568ce15ab6550cb8ac3f7b/index.html.

[4]
Dezeen, „David Cameron pledges to demolish UK's "brutal" council estates,” https://www.dezeen.com/2016/01/11/uk-prime-minister-david-cameron-pledges-demolish-brutal-council-estates-crime-poverty/.

[5]
„Spain youth unemployment reaches record 56.1%” https://www.theguardian.com/business/2013/aug/30/spain-youth-unemployment-record-high

[6]
Homeless UK, „Rough sleeping - explore the data,” http://www.homeless.org.uk/facts/homelessness-in-numbers/rough-sleeping/rough-sleeping-explore-data, 2016.

[7]
Homeless UK, „Health Needs Audit - explore the data,” http://www.homeless.org.uk/facts/homelessness-in-numbers/health-needs-audit-explore-data.

[8]
Homeless UK, „Impact of homelessness,” http://www.homeless.org.uk/facts/understanding-homelessness/impact-of-homelessness.

[9]
Cancer Research UK, „Breast cancer survival statistics,” http://www.cancerresearchuk.org/health-professional/cancer-statistics/statistics-by-cancer-type/breast-cancer/survival#heading-Zero.

[10]
Cancer.net, „Breast Cancer: Statistics,” https://www.cancer.net/cancer-types/breast-cancer/statistics, 2017.

[11]
Flanders News, „Belgium has high prevalence of breast cancer,” http://deredactie.be/cm/vrtnieuws.english/archief_EN/de.redactie.english/news/1.456749#.

[12]
RT, „Illiterate Britain: 1 in 20 adults have reading age of a 5-year-old,” https://www.rt.com/uk/357676-literacy-britain-adults-oecd/.

[13]
Independent UK, „English teenagers 'are most illiterate in the developed world', report reveals,” http://www.independent.co.uk/news/education/education-news/english-teenagers-are-the-most-illiterate-in-the-developed-world-report-reveals-a6841166.html, 2016.

[14]
I. Alexa, „Romania, pe locul 1 la analfabetism functional in UE,” http://www.psychologies.ro/editorial-iuliana-alexa/romania-pe-locul-1-la-analfabetism-functional-ue-2157265, 2016.

[15] Wikipedia, „Analfabetism funcțional,” https://ro.wikipedia.org/wiki/Analfabetism_funcțional, 2017.

[16] „Public Housing – A Singapore Icon,” http://www.hdb.gov.sg/cs/infoweb/about-us/our-role/public-housing--a-singapore-icon.

[16] „Spain unemployment rate hit a record: youth rate at 55%” http://www.bbc.co.uk/news/business-21180371.