/ Social-Cultural

Despre limitările metodei științifice și despre știința ca religie

Preludiu și prevederi

Majoritatea oamenilor beneficiază de rezultatele științei minut de minut. Nu era cazul acum sute de ani. Din acest motiv, al prezenței fructului științei în viețile noastre de zi cu zi, în mentalul colectiv știință devine un fel de superputere, capabilă să rezolve orice problemă. O fi și de la atâtea filme cu supereroi, nu am văzut studii. Populația însă nu are și o pregătire științifică reală, cu atât mai puțin o abordare pe care o poți catologa ca fiind științifică în a trata anumite subiecte. Nici nu sunt neapărat sigur că ar trebui să o aibă. Sunt însă sigur că ar fi bine să fie mai rezervați în a declara ceva ca fiind științific sau în a nega ceva pe care există consens științific de zeci sau poate chiar sute de ani.

Nici măcar cursurile din facultățile tehnice nu se concentrează pe explicarea metodei științifice aproape deloc. Nici la educația statistică nu stăm foarte bine. Asta se reflectă din studii care atesta superioritatea intuiției asupra părții pe care o considerăm „rationala” : da, intuiția ta este de multe ori mai corectă statistic decât dacă te pui tu cu o foaie de hârtie și încerci să îți calculezi șansele. O lipsă de educație asupra metodei științifice, respectiv și asupra limitărilor științei poate duce la transformarea științei într-un soi de religie obscură. Lipsa de educație statistică duce la o credulitate dăunătoare în orice studiu făcut metodologic greșit, dar care ne confirmă credințele.

Unii vor încerca să folosească ce scriu ca un atac asupra științei sau ca o justificare a dubiillor lor asupra unor rezultate științifice confirmate, precum eficiența vaccinului în dispariția unor boli. Îi atenționez că și lor le este dedicat acest articol, nu doar celor care supraestimează rolul științei. Acest articol sper că nu va alimenta niciuna dinte extreme. Știința este despre ceea ce este, respectiv despre ceea ce știm acum și e confirmat empiric, nu este despre ce îți dorești tu să fie. Scopul meu este instaurarea a ceea ce se numește modestie științifică și o bună înțelegere a metodei științifice.

Mic exercițiu de imaginație

Un exercițiu de demonstrație ad absurdum pentru mine a fost încercarea de a arată multor oameni că nu este 100% sigur că pământul e rotund. Cum naiba ai putea susține un astfel de punct de vedere? Ei bine, în primul rând, conlocutorii mei care aveau pregătire științifică și matematică scăzută au echivalat pământul nu e rotund, cu pământul e plat, fiind blocați în această dihotomie. Dacă folosim Simulation Argument, știm că este posibil, nu neapărat și probabil, să trăim într-o simulare. Elon Musk și alții sunt chiar de părerea argumentată că este chiar probabil, însă nu vom intra acum în această dezbatere.

Să presupunem atunci că trăim într-o simulare. Mai are sens noțiunea de pământul plat sau pământ rotund? Nu. Nu putem afirma deci nici că pământul e plat, nici că e rotund, și atunci putem declara că pământul nu e rotund. Este un exemplu simplu și la îndemână ca să arăt că perspectiva este foarte importantă și în știință.

Rolul știintei și metoda științifică

Pe măsură ce filosofia sau politica se tot discreditează, știința căpătă putere din ce în ce mai mare. Să discreditezi din start niște ramuri de studiu pentru că pe termen scurt pare că au o utilitate scăzută e un drum periculos. O astfel de concluzie e din start neștiințifică, cu atât mai mult cu cât impactul unor subiecte umaniste nu e ușor cuantificabil.

Ce este știința? În primul rând știința diferă de alte ramuri ale culturii umane prin faptul că nu este ideologică, nu pornește de la niște prezumții sau axiome. Sunt și cei care consideră matematica știință, eu nu mă număr printre ei, fix pentru că prefer să definesc știința așa. Însă metoda științifică pe scurt funcționează așa: observi niște fenomene, faci o teorie care să explice acele fenomene, iar apoi faci experimente mai mult sau mai puțin controlate și verifici acea teorie pe cât mai multe cazuri posibil. Înțelegând aceste principii, înțelegem și cum știința poate greși. Teoria generată pe baza fenomenului observat poate fi greșită, de obicei e doar incompletă, și deși o verificăm pe multe iterații, nu putem verifica pe toate cazurile.

Rateuri în știință

Să dau niște exemple. O echipă de cercetători a susținut că a reușit crearea în laborator a unui nou element chimic, și a susținut asta cu experimente. Prin urmare acel laborator a dat numele respectivului element din tabelul periodic și au fost creditați cu descoperirea științifică. Elementele de la finalul tabelului periodic sunt mult mai instabile decât cele cu care suntem obișnuiți, și un astfel de element poate rezista doar fracțiuni de secundă într-o stare stabilă. S-a descoperit ulterior că experimentele fuseseră falsificate, că respectivul element nu a mai putut fi replicat folosind metoda pe care o susțineau respectivii oameni de știință, iar acel element a fost sintetizat abia la câțiva ani după de alt laborator. Din cauza acestui fals intelectual, comunitatea a decis să ceară o precizie cu zecimale de o mie de ori mai mare a experimentelor, să poată preveni astfel de cazuri.

Voi da acum un exemplu mai recent, așa numita „hot-hand’ în baschet sau baseball. Intuiția privitorului de sport i-a spus că un sportiv care dă un coș la baschet sau punctează la baseball, are șanse mai mari să aibă succes la următoarele aruncări/ lovituri. În anii 80 mai mulți oameni de știință au colectat date de la meciuri de baschet și au analizat dacă acest „hot-hand” există cu adevărat sau este o fabulație a minții umane. Rezultatul a arătat că nu există corelație statistică și că „hot-hand’ este un bias psihologic de tip apophenia, în care mintea ignoră cazurile nefavorabile și găsește conexiuni doar între cazurile favorabile teoriei. Studiul a fost repetat și în 2003 cu același rezultat. Ok, totul bun până aici.

Între timp colectarea de date (big data), precum și capacitatea lor de procesare au crescut exponențial. De asemenea, au apărut și algoritmi statistici mai performanți. Folosind noile tehnici moderne din statistică și IT, începând cu 2011, și bazate pe un număr de 300.000 de meciuri de baschet, s-au refăcut studiile din anii 80. De data asta s-a găsit o clară corelație statistică și asta atestă existența „hot-hand”. Căutând de ce studiile vechi (considerate atunci consens științific) au dat greș, s-a descoperit că acele studii din 85 erau profund viciate după standarde actuale.

Deci să ne pierdem încrederea în știintă pentru că poate greși?

Dacă în matematică, fizică sau chimie se poate întâmpla așa ceva, vă dați seama cum este cu restul de științe, precum sociologie. Asta duce foarte mulți „ganditori” să nege sociologia sau psihologia ca științe. Nimic mai fals. Sociologia și psihologia au fenomene mult mai complexe de studiat, de aici și gradul de eroare mai mare, dar rămân științe. Recomand cui apuc o conferință a lui Richard Feynman, numită „The Value of Science”, ținută la Caltech în 1957. Link aici.

Richard Feynman este poate cel mai prolific fizician în fizica cuantică a secolului 20, deși nu este la fel de popular precum alții. Fiind un nume atât de sonor în fizică, i se cerea regulat să se ocupe și de alte probleme, precum sociologie sau economie. În „The Value of Science” Feynman explică de ce el nu are competențe în respectivele domenii și de ce științe precum economie sau sociologie sunt cu mult mai dificile decât științe precum fizică.

În următorul paragraf Feynman explică de ce modestia intelectuală și faptul că un om de știință trebuie să se îndoiască constant de rezultatele pe care le obține este nu doar benefic, ci absolut necesar:

„The scientist has a lot of experience with ignorance and doubt and uncertainty, and this experience is of very great importance, I think. When a scientist doesn’t know the answer to a problem, he is ignorant. When he has a hunch as to what the result is, he is uncertain. And when he is pretty darn sure of what the result is going to be, he is still in some doubt. We have found it of paramount importance that in order to progress we must recognize our ignorance and leave room for doubt. Scientific knowledge is a body of statements of varying degrees of certainty - some most unsure, some nearly sure, but none absolutely certain.”

Cam așa funcționează știința. Asta nu trebuie să ducă însă la o relativizare și la o negare a științei, cum explică și Feynman. Știința se ocupă cu cel mai probabil scenariu și da, se poate înșela. Însă dacă știință nimerește măcar 60% din cazuri este de preferat statistic să iei datele în considerare: vei avea succes în 60% din timp. Evident aceste procente variază în funcție de caz, pot fi rezultate cu probabilitate de 30% sau de 99,9999999%, însă un om de știință adevărat îți va prezenta și ce lipsuri are teoria lui, sau ce semne de întrebare sunt rămase.

Astfel apare un prim exemplu de limitare a științei. Să vorbim de libertatea unui om, o problemă filosofică, politică și legală: nu vrei să acorzi unui om drept la viață cu șansă de 60%. Nu vrei ca un sistem politic să nu ajungă dictatură cu o șansa de 80%. Vrei să previi asta cu orice preț și punct. Din acest motiv, deși poți avea la bază studii științifice pentru a trece legi, nu vrei ca actul politic să fie 100% bazat pe metoda științifică, ci trebuie ceva în plus, istoric, cultural, moral, filosofic, politic, consensual.

Efecte nocive ale proastei întelegeri a științei

Politica bazata ideologic pe rezultate din știință a dat niște rateuri monstruoase în secolul 20. De la comunism bazat pe o falsă gândire rațională și economică, la nazism care printre altele și-a fundamentat discriminarea folosind teoria ariană. Teoria ariană era o teorie genetică populară considerată corectă înainte de al doilea război mondial și demonstrată falsă după. Ca reacție, după cel de-la doilea război mondial, societatea s-a dus pe alt timp de gândire greșită, și anume negarea cu orice preț al oricărui efect al genelor asupra creierului individului. Ambele sunt două poziții extremiste. Datele actuale din genetică arată că între un bărbat alb și unul negru din SUA există o legătură genetică mai mare decât există între unul alb din State și unul alb din Europa. Da, niște rezultate contraintuitive aparent, însă nu și dacă vorbești cu suficienți negri și albi din SUA. Însă tot știința arată și că femeile sunt diferite față de bărbați, iar asta din motive ideologice e negat cu vehemență.

Dacă folosești metoda științifică pentru moralitate, sau artă, este probabil să eșuezi. Asta spune metoda științifică însăși care știe foarte clar care îi sunt limitările. Știința nu are competențe să îți dea sens vieții, nici să te facă mai vesel sau mai trist, nici să rezolve probleme politice sau sociale. Știința are rolul ei, bine stabilit de ea însăși. Când începi să extinzi aria de expertiză a științei din simpla nevoie egoistă de a avea niște puncte de sprijin evaluabile și cuantificabile în probleme politice sau morale sau culturale, riscul este enorm. Există riscul dezumanizării și mecanicizării.

În loc de concluzie, precauție

Am văzut de curând un Tedx pe care îl recomand, care arată că statistic oamenii spirituali (ceea ce include și pe cei religioși), au o durată de viață cu 7 ani mai mare decât cei care refuză orice fel de spiritualitate. Ăsta este un rezultat științific, poate va fi contestat, poate nu, însă fix asta ar trebui să te pună pe gânduri: vrei să îți trăiești viață conform unor formule? Dacă sunt greșite? Aceste formule trebuie să rămână ce au fost dintotdeauna, un instrument: un instrument util care te ajută să înțelegi mai bine mediul înconjurător, însă un instrument pe care vrei să îl controlezi tu și din care, oricât de mult ți-ai dori ideologic să obții sens în viață, el nu este făcut pentru asta și nici capabil de așa ceva.

Din acest motiv, judecarea religiei prin metoda științifică este o mare greșeală. Au existat nenumărați oameni de știință religioși, care deși științific susțin teoria evoluției pot fi și foarte creștini. Cine consideră că aceste două lucruri se exclud nu acționează deloc științific, căci datele arată că pot coexista foarte bine, ba chiar și produc efecte benefice asupra sănătății psihice a individului. Să refuzi date din știință pentru a putea susține o ideologie care spune că știința e răspunsul la tot nu este foarte științific. Tipul ăsta de om este arareori om de știință, iar genul ăsta de părere este tot mai răspândită printre oameni fără pregătire științifică, deziluzionați, care caută să găsească sprijinul în ceva. L-au dat afară pe Dumnezeu și pun știința in loc. Au nevoie de ceva etern, adevărat și imuabil, iar cum Dumnezeu nu mai e, sau a murit, transformă știința în religie. Asta este nociv atât științei cât și religiei, duce la false studii, alimentează o inutilă luptă contra religiei și spiritualității și nici măcar nu oferă satisfacție spirituală individului, deși el asta căuta.

Dacă ești ateu, cum sunt și eu, poate nu poți găsi punctul de sprijin în religie, însă asta nu e nicio scuză să îl cauți în știință, pervertind-o în acest proces. Vei rămâne la fel de deziluzionat. Există filosofie, există artă, există spiritualitate non-religioasă, nu este treaba mea să îți dau un sfat ce să alegi și nici nu este obiectul acestui articol, însă ia-ți labele ideologice de pe știință!

Tiberiu Jakab

Tiberiu Jakab

Block Chain Supporter and Crypto Trader; Armchair Philosopher; Studied Mathematics and Statistics

Read More