/ Politica

Stop cruciadei anticorupţie. Start progresului social

A venit timpul să frânăm această cruciadă a anti-corupției, fie ea și de sorginte nobilă în intenții, care a capitalizat agenda domestică a României, și să pornim motoarele progresului social, de dragul tuturor românilor și a viitoarelor generații.

Uitându-ne la ultimele 26 de luni de discurs public în România, nu putem să nu luăm notă de faptul că dacă românii ar fi atât de pasionați de reforma sistemului educațional și repararea sistemului de sănătate pe cât sunt de proceduri de cercetare penală și drept constituțional, multe s-ar îndrepta în România. Iar dacă ar fi atât de interesați de combaterea sărăciei și de lipsa de oportunităților pentru tineri pe cât sunt de cine va fi primul procuror-șef al EPPO, România ar avea o șansă reală de a fi un stat modern european.

În perioada 2004-2016, România a înregistrat un progres semnificativ în lupta împotriva corupției, fie că este vorba de corupția la nivel înalt sau de corupția generalizată. Lupta anti-corupție trebuie să continue, și nu de dragul de a pedepsi pe oareșicine ci pentru că este componentă fundamental necesară a progresului social; iar oricine spune că lupta trebuie oprită are, mai mult ca sigur, intenții mai puțin decât nobile și oneste.

Pe de cealaltă parte, lupta anti-corupție trebuie condusă într-un context care are în vedere trei elemente fundamentale. În primul rând, lupta anti-corupție trebuie realizată în contextul legal necesar, cu respectarea principiilor legale, cu respectarea procedurilor de cercetare penală (și, mai ales, cu respectarea unor proceduri corecte și corespunzătoare statului de drept) și sub domnia legii. În al doilea rând, anti-corupția trebuie să fie un efort condus în mod generalizat și sistematic, nu doar la nivel înalt. În al treilea rând, trebuie avut în vedere că lupta aceasta este doar unul din elementele componente ale dezvoltării sociale; în alte cuvinte, anti-corupția este doar unul din componenții combustibilului pentru motoarele progresului social. În continuare, se cuvine să considerăm mai în detaliu aceste trei elemente pe care nu este permis să le ignorăm.
 

Principiul întâi: Contextul legal, statul de drept și domnia legii.

 
Este în fapt nerespectarea sau, mai degrabă, în cazul de față, abaterea de la acest principiu ceea ce a transformat lupta anti-corupție într-un război sfânt, o cruciadă a cărui sfârșit nu îl avem în vedere. Iar dacă cruciadele ne învață ceva, acel lucru este că ele vin la pachet: nu e niciodată una singura, ci un lung șir de lupte care schimbă fața societății și blochează alte importante și necesare inițiative și reforme.

În acest război sfânt pornit de înalții prelați (i.e. procurori), este ușor pentru mireni (i.e. persoanele fără pregătire în Drept și proceduri penale) să uite scopul: împlinirea actului justițiar. A devenit astfel, această luptă nobilă și necesară, prea politizată și prea mult o armă împotriva varilor personaje politice care nu sunt pe placul unuia sau al altuia. „Nevinovat până la proba contrarie” (i.e. „hotărâre penală definitivă” per CPP, dar simplificăm pentru un grad adițional de stilism) nu este doar o lozincă. Principiul prezumției de nevinovăție este element fundamental în dreptul românesc, în drepturile fundamentale ale omului și în conceptul de domnie a legii și nu are voie să fie întinat pentru îndeplinirea unor scopuri politice, fie ele chiar și nobile (a se vedea colocvialul numit principiu al pantei alunecoase).

În vederea procedurilor de cercetare penală și, specific, a îmbunătățirii lor, nu se poate pune sub semnul întrebării faptul că îmbunătățirile sunt necesare și urgente. A se vedea deciziile, comunicatele și intervențiile Comisiei Europene, CCR, CJUE, CEDO, Comisiei Europene pentru Democrație prin Drept a Consiliului Europei (colocvial: Comisia de la Veneția). Desigur, ocazia acestor modificări nu trebuie folosită pentru a face și alte modificări mai puțin oneste. Ideal, ele s-ar face prin discuții între toate părțile politice, în Parlament și realizată prin statut, nu prin instrumente statuare lipsite de mult necesitata examinare a legiuitorului. Nu putem totuși ignora ipocrizia unora prin care uită sau resping precedentul recentului guvern tehnocrat care a făcut uz de aceleași măsuri abuzive și a ignorat principiul continuității și stabilității legii penale.

Criticile asupra modificărilor propuse, fie de Guvern fie de instituțiile mai sus menționate, sunt mai mult decât binevenite, în special când sunt făcute de cei cu o pregătire academică necesară (fapt pentru care trebuie aplaudat protestul magistraților și recentele comunicate ale Facultăților de Drept a UBB Cluj-Napoca și a Universității București). Însă ele nu trebuie să descindă în întreruperea nelegală și imorală a activității legiuitorului (a se vedea protestele grotești ale unor partide de opoziție din Parlament din ultimii doi ani). Toate părțile politice trebuie să se întrunească și să ajungă la un consens în vederea realizării varilor modificărilor, aceasta fiind singura metodă care e capabilă de a garanta continuitatea și stabilitatea legislației penale.

Atât timp cât opoziția supra-politizează dreptul penal, nu va exista niciodată consens, iar Guvernul va merge pe repede înainte cu modificările deja propuse. Un viitor guvern de altă culoare politică ar putea fi tentat să execute alte modificări fundamentale ale măsurilor luate de actualul Guvern. Posibila ciclicitate a acestor modificări motivate politic constituie o formă de instrumentalizare revanșistă a puterii judiciare și va șterge orice formă de încredere, stabilitate și continuitate a legislației.
 

Principiul al doilea: Anticorupția trebuie să fie un efort generalizat și sistematic

 
Trebuie luat notă de faptul că există un izvor de populism printre unii indivizi din opoziție, care au transformat lupta anti-corupție parțial într-o lozincă. În mod fundamental, nu se poate lupta împotriva corupției doar cu procurori. Lupta trebuie să fie una sistematică și generalizată.

În primul rând, lupta trebuie începută prin educarea tinerilor împotriva acestui tip de comportament. Trebuie instruiți să renunțe la principiul “Toată lumea o face, eu de ce să nu o fac?”, fie chiar și vorba de fapte mici, cotidiene chiar, de corupție.

În al doilea rând, trebuie urgentate procedeele de creare a unor măsuri de prevenție împotriva corupției și identificare timpurii a acesteia. Acest lucru include măsuri de verificare și re-verificare. Un element fundamental va fi evident constituit de digitalizarea birocrației. De exemplu, este urgentă completarea și digitalizarea registrului funciar; deschiderea acestuia către publicul larg pe modelul Marii Britanii ar constitui o interesantă și curajoasă abatere de la modelul continental european. Creșterea transparenței în deciziile și achizițiile publice reprezintă de asemenea o măsură ce ar conduce la o dezvoltare a culturii prevenției în rândul societății (desigur, într-un mod care nu blochează permanent sau temporar activitatea statului).

În final, combaterea corupției prin mijloacele aflate la dispoziția procurorilor DGA, DNA, OLAF, (curând) EPPO, etc la toate nivelele societății (i.e. corupție generalizată), nu doar la nivel politic înalt. Trecem așadar de clasa politică și privim și spre IPS Teodosie și soborul de 20 de preoți de pe treptele clădirii DNA Constanța. Dar privim și spre faptele mici și mijlocii de corupție care, în fapt, constituie cele mai multe cazuri și, probabil, cele mai mari pierderi și probleme. Acest lucru include acei 500 de lei dați de studenți profesorilor să îi treacă examenul (și ar trebui să îngrijoreze pe fiecare român cât de des astfel de fapte se petrec pe la facultățile de medicină și drept), cunoștința care te ajută să sari rândul la Direcția Generală de Pașapoarte, florile și cadourile date la director/profesor pentru a uita de năzbâtiile pruncului, abordarea la relații, cunoștințe și capital pentru a intra în Barou, ne-declararea unor venituri la ANAF etc.

 

Principiul al treilea: Anticorupția nu e scopul, ci doar un mecanism pentru înaintarea progresului social.

 
Nu ar fi greșit să ne întrebăm dacă unii dintre concetățeni dar și unele dintre curentele partide de opoziție au uitat acest lucru. Anti-corupția nu este și nu poate fi o ideologie politică. Anti-corupția e element de bază a statului de drept, motiv pentru care, orice tentativă de ideologizare a luptei anti-corupție, orice încercare de a transforma lupta anti-corupție în baza unui manifest de partid și orice referendum pe tema anti-corupției sunt inițiative care trebuie aruncate cât mai degrabă la coșul de gunoi al istoriei. În momentul în care se politizează și se fac referendumuri cu privire la lupta aceasta, deschidem porțile slăbirii juridicului, efect care este, chiar ironic, ceea ce se voia a se evita încă de la început. Nu trebuie ignorate motivele pentru care există principiul separării puterilor în stat și independenței justiției, motive care devin întinate atunci când transformăm elemente ale justiției în cruciade și chemăm mirenii să opineze.

În 2020, după ce actuala coaliție de guvernare va recâștiga negreșit și fără îndoială mandatul de la electorat în alegerile generale, vor realiza și varii indivizi de la conducerea partidelor din opoziție că anti-corupția nu poate mobiliza electorat (Și foarte bine că nu poate căci numai asta ar mai lipsi României: să ne zică oierul din vârf de munte - tot respectul nostru pentru munca lui cinstită - cum să facem procedurile penale și cum să investigăm suspecții).

După doi ani în care lupta anti-corupție a înghețat agenda domestică a Guvernului României, oare mai crede opoziția că electoratul va vota pentru partide care își bazează manifestul politic pe anti-corupție? Sau pentru vechile partide „de dreaptă liberală” care nu pot dormi noaptea de grija homosexualilor, a minorităților, a străinilor și a săracilor? Aceleași partide care arată o aprobare tacită a principiilor propuse de coaliția de guvernare? Sau pentru partidele care nu caută decât să divizeze societatea, să o împartă în penali vs non-penali sau în oameni onești vs șomeri & săraci într-un act isteric ce marchează incapacitatea cronică de reformare? Crede opoziția că românii vor ieși la vot de grija principiilor juridice întinate a căror definiție 80% din ei nu o știu și 40% (i.e. procentul analfabetismului funcțional în 2018) nu o pot citi sau înțelege?

Românii vor vota pentru partidele care promit unitate socială prin ameliorarea diviziunilor existente, progres social și o viziune de viitor pentru toți românii, indiferent de culoare, etnie, sex, orientare sexuală, religie sau fără religie. “Dreapta” trebuie să se trezească din visul politicilor economico-sociale de secol XIX târziu, iar opoziția, la fel precum și puterea, trebuie să își concentreze forțele pentru a construit societate modernă pe care românii o merită. Numai așa va progresa politica românească, numai așa se vor rezolva inechitățile sociale și numai așa poate fi transformat electoratul român din unul care votează pentru a avea ce pune pe masă în ziua de mâine, în unul care are și votează pentru un vis de viitor, pentru un stat modern, adecvat copiilor lor și viitoarelor generații.

Progresul social și viziunea pentru România modernă și europeană trebuie să includă la baza lor rezolvarea situațiilor problematice din sistemul public de sănătate și reformarea sistemului educațional. Trebuie să includă creșterea urgentă a pensiilor ridicol și imoral de mici și a salariilor umilitoare din mediul privat. Fundamentale sunt de asemenea reglementarea muncii și protejarea drepturilor de muncă, incluzând un stop celor 8 ore de muncă care ajung de prea multe ori să se înmulțească la 10 ore sau peste datorită orelor suplimentare obligatorii. Trebuie pus un stop abuzurilor și evaziunilor micilor antreprenori și e nevoie de o taxare potrivită a marilor companii care au adus în România sclavagismul modern prigonit din statele din Vestul Europei și Americii de Nord. Trebuie construit un sistem de asistență juridică gratuită adecvată, stopate abuzurile procurorilor și diminuat numărul mult prea ridicat de cazuri per judecător. Visul pentru o Românie modernă și europeană trebuie să construiască oportunități reale pentru tineri și să includă reformarea sistemul de ajutor social și transformarea lui într-un sistem modern care acordă cu adevărat ajutorul necesar indivizilor în cauză, așa precum este normal într-o societate care are compasiune pentru semeni.

Rămâne de văzut care partid va reuși să promoveze aceste obiective și să îi convingă pe români la finele lui 2020.