Epidemia celor 36

Nu fiecare știe ce e mai bine pentru copilul său

36 de oameni au murit, în România ultimului an și jumătate, ca urmare a complicațiilor cauzate de rujeolă, una dintre cele 3 boli împotriva cărora există un vaccin gratuit în Programul Național de Imunizare.

O știre atât de absurdă și tragică, încât primul nostru instinct ar fi să căutăm data publicării, sperând ca e una de acum 25 de ani sau mai mult.

Conform datelor furnizate de Centrul Național de Supraveghere și Control al Bolilor Transmisibile (CNSCBT), ne întoarcem în timp. În 2015, în cadrul sistemului de supraveghere a rujeolei, au fost raportate la nivel național 55 de cazuri suspecte, dintre care doar în cazul a 7 dintre acestea s-a confirmat diagnosticul de rujeolă. Nu s-a înregistrat niciun deces prin sau ca urmare a rujeolei. Calmul dinaintea molimei.

Deschizând raportul anual pe 2016, aproape că-ți vine sa suni la Centru, să verifici dacă nu cumva au calculat greșit. Conform sistemului de supraveghere a rujeolei, numărul cazurilor confirmate în 2016 ajunsese la 2.435, iar până la finalul anului am dus flori la mormintele a 13 copii.

În 2017, conform unui raport publicat de CNSCBT pe 24 noiembrie, numărăm 9.946 de cazuri confirmate de rujeolă și 36 de decese. Jumătate dintre cazurile diagnosticate sunt la pacienți cu vârste cuprinse intre 6 luni și 4 ani.

Privind numerele la rece, trebuie să ne întrebăm unde am greșit ca nație, de am luat-o la vale în așa scurt timp. Ce a cauzat creșterea atât de bruscă a numărului de bolnavi de rujeolă, într-un timp atât de scurt?

N-a început în 2016, așa cum ar părea. Nu, la o asemenea molimă se lucrează laborios, se plantează semințe de îndoială și se udă frecvent cu teamă și cazuri inventate.

Curentul antivaccin, căci despre acesta este vorba, a debutat la începutul secolului al XX-lea și a fost îmbrățișat rapid de susținătorii medicinei alternative, în toate vastele ei forme. Cartea Lorei Little, „Crimele mafiei variolei taurine", precum și revista „Eliberatorul", au provocat un val de isterie în Statele Unite la vremea aceea, convingând prin tragismul situației. Fiul acesteia, Kenneth, murise la scurt timp după administrarea vaccinului împotriva variolei, datele oficiale despre caz dovedind ca acesta a murit din cauza difteriei. Într-o lume care încă trăia cu teama constantă de superstiții și spiritualitate, ideile Lorei despre „boala ca o curățare de toxine" au plantat îndoieli serioase în sufletele părinților, cartea sa fiind republicată până în 1957.

După aproape 50 de ani de activitate aproape latentă, presărată cu manipulare și exploatarea fricilor părinților, mișcarea antivaccin a primit un nou avânt în popularitate, odată cu cartea lui Eleanor McBean, „Acul otrăvit". Acesta susținea că poliomielita, boala care mutila deja mii de copii de-a lungul continentului american, era cauzată nu de virusuri, ci de pesticide, zahăr, trăiri negative și vaccinuri în sine.
McBean a fost îndeaproape susținută de homeopații vremii, care împingeau părinților speriați rețete de licori îndelung diluate și excesiv îndulcite, înșirând lângă acestea o poveste greu de dovedit despre cum o parte infimă dintr-un element chimic conținut de diverse plante putea combate „infecția interioara" cauzată de certurile din familie și greșelile strămoșilor.

Sărind peste câteva alte valuri de controversă de-a lungul anilor, ajungem la unul dintre cele mai controversate personalități ale mișcării antivaccin: Andrew Wakefield și studiul său din publicația "The Lancet".

În lucrarea sa, publicată în februarie 1998, Wakefield și co-autorii săi pretind că au descoperit un nou sindrom, pe care îl denumesc „enterocolită autistă", ale cărui simptome sunt legate de vaccinul MMR (ROR) și de posibilitatea ca acesta să fie cauza declanșării autismului și a afecțiunilor intestinale pe care aceștia le descriu ca parte a spectrului bolii.

Deși studiul cita un număr foarte mic de cazuri și chiar autorii săi afirmă, la finalul acesteia, că nicio legătură cauzală nu a fost descoperită, impactul acestuia se resimte până în zilele noastre și este una dintre cauzele celor 36 de decese pe care le plângem astăzi.

Opinie nepopulară, dar părinții, mai ales aceia de copii foarte mici, sunt o categorie ușor influențabilă, dacă una dintre căile pe care alegi să mergi este intimidarea prin frica. Aceștia aud povești despre copii total schimbați și le este repetat la infinit că vaccinul este singurul vinovat pentru orice simptom ulterior, de la o răceală, o dermatită, până la autism, leucemie și alte boli cumplite.

Cazurile acestea, pe care liderii antivaccin le descriu, nu sunt niciodată nominale. Întotdeauna este o poveste de tip vecinul-sorei-cumnatei-secretarei-vărului meu, al cărui copil este pe veci nenorocit de groaznicul vaccin.

Așa cum America îi are pe Jim Carrey, Charlie Sheen sau Jenny McCarthy, așa are România Olivii și Piersicuțe. Olivia Steer, una dintre cele mai sonore voci antivaccin din România, se face vinovată, în parte, de această epidemie.

Aceasta duce, de câțiva ani, o cruciadă împotriva a tot ce înseamnă medicină alopată și insistă pe toxicitatea vaccinurilor ca principal factor pentru numărul în creștere al cazurilor de autism în România. Puțin ironic, aș zice eu, dacă e să ne uităm la statisticile despre procentul de imunizare al României, care a scăzut sub pragul de siguranță de 95%, în timp ce numerele recente arată că numărul de cazuri diagnosticate cu tulburări din spectrul autist s-a dublat între 2012 și 2016, ajungând la peste 30.000. Ironică este și aparenta indignare a acesteia în privința vaccinurilor, dat fiind faptul că ambii copii ai săi sunt vaccinați, conform propriilor declarații ale acesteia în cadrul unei emisiuni la care a fost invitată.

Despre Piersicuța, implicarea BOR și legislația în vigoare, într-un articol viitor.