/ Social-Cultural

Următoarea tragedie va fi #dinmaxi

Este o dimineață răcoroasă de început de aprilie 2018. A plouat toată seara, iar traficul pe DN1 este haos. Cozi kilometrice se întind pe sensul de mers spre București. Însă, de data aceasta, şarpele format din automobile nu se mișcă deloc. Asta pentru că între Aeroportul Henri Coandă și stația de autobuz „Primăria Otopeni” a avut loc o tragedie.

14 oameni au murit și 10 sunt gravi răniți, majoritatea elevi și liceeni, după ce șoferul unui maxi plin ochi cu oameni a pierdut controlul volanului și a intrat într-o mașină care circula cu viteză pe a treia bandă de circulație. Vehiculul s-a răsturnat, iar o parte dintre copiii care stăteau în partea dreaptă au fost pur și simplu striviți de cei alături de care călătoreau.

Autoritățile ridică din umeri, cele centrale aruncă vina pe cele locale și invers. După câteva ore de breaking news, ministrul transporturilor și președintele Consiliului Județean cad de acord: de vină a fost șoferul.

E vorba de nea Ilie, un domn cărunt, simpatic, care face meseria asta de aproape șapte ani și care de câteva luni se plângea că nu prea mai țin frânele vehiculului pe care îl conducea. Nu i-a spus asta patronului de frică să nu fie dat afară în condițiile în care are și el o familie. Poate ar fi spus-o acum în apărarea lui, dar și el e în comă. E printre cei zece care se zbat între viață și moarte.

Două săptămâni, încă trei morți și doi paralizați mai târziu, apare raportul Poliției Rutiere care spune clar că accidentul nu fost din vina șoferului, ci a unei defecţiuni tehnice la mașina pe care acesta o conducea. Bătrânul Iveco ruginit avea deja 12 ani de când servea drumurile patriei și aproape un milion de kilometri parcurși. Pe lângă asta în maxi erau de trei ori mai mulți oameni decât ar fi trebuit să călătorească în mod legal.

Dar nea Ilie nu putea să lase elevii să întârzie la școală sau muncitorii să nu mai ajungă la muncă. Plus că, lucrând de atât timp pe această rută, îi știa pe toți după nume și toți reprezentau pentru el o familie.

Nea Ilie avea să se trezească din comă după o lună. Imediat, polițiștii i-au pus cătușele. Omor din culpă. Compania la care lucra a primit o amendă. Cu o sumă modică de bani dată la cine trebuie, nu își pierde licența. Pe langă aceasta, contractul dintre companie și autorități mai durează un an. Dacă i-ai ridica licența, prietenii politicienilor locali ar fi nevoiți să ridice de la zero o nouă companie de maxi cu care să câștige licitația. Prea multă bătaie de cap.

Oamenii din comunitatea locală sunt revoltați. Părinții care și-au pierdut copiii arată spre Primărie. Ei susțin că au cerut Primăriei o soluție pentru ca maxi să circule mai des, nu o dată pe oră și să fie vehicule noi în care ei și copiii lor să fie transportați decent.

Primarul dă din umeri și arată spre legislație. De vină e Ministerul Transporturilor. Ministrul dă din umeri. Nu e vina lui pentru contractul negociat de primărie cu operatorul privat. Deputații de Ilfov nu se implică. Sunt preocupați cu alte probleme mai stringente, mai ales că nu este de competența lor.

Lunile trec, memoria celor morți dispare. E 15 septembrie. 7 dimineața. Începe școala. Maxiul e iarăși plin de copii și liceeni. Marius, singurul șofer rămas, care face acum ture duble după ce nea Ilie a fost arestat, ațipește la volan. Din fericire claxonul unui tir îl trezește. Tragedia nu se repetă. Cel puțin nu de data aceasta. Dar nepăsarea autorităților continuă. Între Aeroport și Primăria Otopeni e o cruce mare. „Aici au murit 17 oameni nevinovați, cu vârste cuprinse între 9 și 68 de ani”. Marius îi dă talpă că la 8 fix trebuie să fie la Piața Presei Libere.

*foto: transira.ro